Ultimele subiecte
» La mulţi ani, tata lui Forum Family!
Scris de TAVI Ieri la 01:51 pm

» Vorbe înţelepte
Scris de TAVI 14/10/17, 02:49 am

» Topicul de barfe fara frontiere
Scris de TAVI 14/10/17, 02:36 am

» Despre prietenie
Scris de Enola 13/10/17, 11:27 am

» Blue Caffee!!...
Scris de Enola 13/10/17, 10:01 am

» Sa ne amuzam un pic!
Scris de Geta 06/10/17, 01:50 pm

» Enola, azi ești sărbătorită!
Scris de Enola 02/10/17, 12:37 pm

» De ce NU m-am lasat de fumat?!
Scris de Casiana 17/09/17, 06:20 pm

» Libertatea florilor
Scris de Casiana 17/09/17, 06:12 pm

» Toamna din noi
Scris de Casiana 17/09/17, 06:02 pm

» Noapte buna!
Scris de Geta 30/08/17, 09:50 pm

» La multi ani, Leo!!....La multi ani, Trident !!
Scris de Casiana 04/08/17, 10:30 pm

» Pentru oaia ratacitoare .....
Scris de Enola 02/08/17, 02:29 pm

» Sarbatori Religioase si Nationale
Scris de Casiana 21/05/17, 04:22 pm

» Omul din oglinda
Scris de elenita 11/05/17, 06:22 am

» Ton-Tu
Scris de elenita 04/05/17, 08:52 am

» Poezia , hrana pentru suflet
Scris de Quanchi 03/05/17, 01:45 am

» Ce palaria mea !?
Scris de Quanchi 02/05/17, 01:17 am

» Memories ....
Scris de Enola 01/05/17, 01:19 pm

» Papusi...papusi...
Scris de elenita 30/04/17, 07:04 am

» Ciocolata pentru Vlavi !
Scris de Quanchi 30/04/17, 02:24 am

» Look into my eyes
Scris de Quanchi 30/04/17, 02:10 am

» cum rezistati fara masina(autoturism)
Scris de Vlavi 29/04/17, 06:08 pm

» Fereastra deschisa spre lume...
Scris de elenita 24/04/17, 06:27 am

» Pe aripile vantului ....
Scris de Enola 19/04/17, 07:13 pm

» Bancuri misto
Scris de Geta 11/04/17, 04:17 pm

» Arta de sub foarfeca
Scris de elenita 09/04/17, 08:37 am

» Love and Pearls
Scris de Vlavi 07/04/17, 06:31 am

» Scrisori pentru un necunoscut
Scris de Quanchi 31/03/17, 07:23 pm

» Raze de luna...
Scris de Quanchi 31/03/17, 06:37 pm

» Unde eşti, primăvara mea?
Scris de Quanchi 31/03/17, 06:05 pm

» Nu tranti usa cand pleci !
Scris de Enola 31/03/17, 01:35 pm

» Sunt în vârstă şi nu mi-e ruşine de asta
Scris de Quanchi 30/03/17, 01:59 am

» Ce ganduri ne colindă...
Scris de Quanchi 30/03/17, 01:42 am

» Creatii proprii ..proza, poezie,eseuri.....
Scris de Enola 29/03/17, 12:26 pm

Curs Valutar

Morala din poveşti

Pagina 5 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de elenita la data de 23/03/16, 07:59 am

Doi soţi, s-au certat pentru nişte nimicuri. Se mai întâmplă în familie. Şi nu vorbeau. Fiecare o făcea pe supăratul, fiecare îl considera pe celălalt vinovat şi nu voia nici unul să rupă tăcerea; mai ales bărbatul, care se considera superior.

La un moment dat, bărbatul trebui să plece într-o călătorie de afaceri şi avea avion a doua zi dimineaţă. De obicei, îl trezea soţia, dar acum, fiind hotărât să nu rupă el tăcerea primul, nu i-a zis soţiei să-l trezească.

Totuşi avea nevoie să se trezească mai de dimineaţă, de aceea, fiind mai „înţelept” (ca de obicei), a scris pe o bucată de hârtie: “Te rog să mă trezeşti la ora 5!“ şi a lăsat biletul unde ştia că soţia o să-l găsească.

În dimineaţa următoare, bărbatul s-a trezit la ora ora 9. Furios că a pierdut avionul, tocmai se pregătea să se certe iar cu soţia lui pentru că nu l-a trezit, când, lângă pat, ce credeţi că observă?

Lângă hârtia pe care scrisese el seara “Te rog să mă trezeşti la ora 5“, era un bileţel pe care scria “Este ora 5. Trezeşte-te !”

Morala: Un ton ridicat al vocii, tăria în susținerea părerii, refuzul în a vedea și punctul de vedere al celuilalt..certuri frecvente în care fiecare trebuie să aibă ultimul cuvânt ..așa începe totul și se termină trist.

Dacă îți pasă cu adevărat de relația în care te aflii, încearcă să îți ții orgoliul în frâu și să pui mereu pe primul plan ce îți dorești cu adevărat. Când dai orgoliul la o parte și devii așa cum ești cu adevărat, cu emoții, frică, sentimente, abia atunci începi să “crești cu adevărat”.





avatar
elenita
Painea lui Dumnezeu
Painea lui Dumnezeu

Mesaje : 17954
Data de inscriere : 07/02/2012
Varsta : 58
Localizare : departe de lumea dezlantuita

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de elenita la data de 18/04/16, 06:48 am





Baiatul prost si frizeul istet. Sau invers….

Era un frizer șugubăț. Îi plăcea foarte tare să caute nod în papură și să râdă de oameni. Îi plăcea foarte tare să-i ia pe oameni peste picior și să facă glume pe seama lor. Una din victimele lui era un puști pe care de fiecare dată când îl vedea îl chema în frizerie și-și bătea joc de el, spre amuzamentului ștrașnic al lui și al clienților lui. Băiatul trecea aproape în fiecare zi prin fața frizeriei, uneori chiar și de două ori pe zi și niciodată nu scăpa fără ca frizerul să-și bată joc de el.

– Băiatul asta este cel mai prost din lume! E prost ca noaptea și nimic nu o să-l deștepte vreodată. Îi dau cu o mână un galben, cu alta mărunțiș, și tăntălăul alege mereu mărunțișul, le-a povestit frizerul clienților, apoi au râs toți de prostia băiatului.

Nu se liniștiră bine din râsul zgomotos că baiatul cel prost trecu prin fața frizeriei. Frizerul nu ratează ocazia și-l cheamă.

– Bă, esti prost? întreabă frizerul cu ironie nedismulată în glas. Băiatul dă din cap cu un aer indiferet și-i spune: ”Nu-s prost, nu-s!”
– Ba ești, mă, ba ești! Uite aici: niște bănuți și un galben. Pe care-l iei? Băiatul fără să ezite ia mărunțișul și fuge. Frizerul izbucnește în râs și printre hohote zice: ”Ce prost! Ce mare prost!”

Unul dintre clienții din frizerie, contrariat, iese afară și se uită după băiat. Îl vede că-și cumpără un covrig. Îl strigă și-l întreaba de ce ia mărunțișul când putea lua de 10 ori mai mult, luând galbenul. Băiatul îl privește lung și-i spune:
– Dacă aș lua galbenul jocul s-ar termina! Aș lua o data și gata, ar fi ultima dată. dacă iau măruntul primesc in fiecare zi, de mai bine de un an…

Morala: nu se știe niciodată cine este cu adevărat cel prost și cine este cel deștept!





avatar
elenita
Painea lui Dumnezeu
Painea lui Dumnezeu

Mesaje : 17954
Data de inscriere : 07/02/2012
Varsta : 58
Localizare : departe de lumea dezlantuita

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de elenita la data de 06/10/16, 06:41 am

Se povestește că, odată, cu mult timp în urmă, trăia retras în munții din China, un maestru. Era vesel tot timpul, le zâmbea tuturor celor care îi ieșeau în cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind să afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a întrebat: - Maestre, de unde acest zîmbet continuu pe chipul tău? - De la clopoțeii de vânt, răspunse maestrul. - Cum așa? - De fiecare dată când sună clopoțeii de argint de la poarta mea, mă cuprinde o bucurie fără margini! Înseamnă că vine cineva… Și sosirea cuiva, fie și doar a vântului, mă umple de fiecare dată de fericire… Gândind că ar avea în ei ceva magic, într-o noapte elevul hotărî să fure clopoțeii. Îi duse în casa lui, îi așeză la poartă și așteptă ca miracolul să se producă. Dar nu simți nimic, cănd aceștia sunară… Ba mai mult, după o săptămână sunetul clopoțeilor începu să îl enerveze din cale afară! Când totul deveni insuportabil, cuprins de remușcări, se duse înapoi la maestrul său, să-i înapoieze clopoțeii. Își ceru de nenumărate ori iertare, și când fu sigur că maestrul l-a iertat, îi puse întrebarea care îl frământa: - De ce la mine nu se întămpla nimic, atunci când sună clopoțeii? De ce nu apare bucuria pe care o văd la tine? - Dragul meu, îi răspunse maestrul, unde ai așezat tu clopoțeii? - La poarta casei mele, maestre! - Ei, vezi? Trebuia să-i așezi la poarta sufletului tău…





avatar
elenita
Painea lui Dumnezeu
Painea lui Dumnezeu

Mesaje : 17954
Data de inscriere : 07/02/2012
Varsta : 58
Localizare : departe de lumea dezlantuita

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vlavi la data de 23/11/16, 07:25 pm

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata  sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada…
 
“Aceasta lebada  este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat  de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita  pasare din lume.”
 
Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”,  i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai  fericita  pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori. Acum cred ca papagalul este cea mai  fericita pasare care a fost creata”Apoi cioara l-a abordat pe papagal. Papagalul i-a explicat:  “Am trait o viata foarte fericita pana cand am vazut un paun. Eu am doar doua culori, insa paunul   are o multitudine de culori.”
Mai tarziu, cioara a vizitat un paun de la gradina  zoologica si a vazut ca sute de oameni s-au adunat ca sa il  vada. Dupa ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de  paun. “Draga paun”, a spus cioara. “Esti atat de  frumos, in fiecare zi mii de oameni vin sa te vada. Cand  oamenii ma vad pe mine,  imediat ma gonesc. Cred ca esti cea  mai fericita pasare de pe planeta.”
Paunul a raspuns: “Am crezut dintotdeauna ca sunt cea mai  frumoasa si fericita pasare de pe planeta. Insa din cauza  frumusetii mele, sunt inchis in aceasta gradina zoologica.  Am cercetat cu atentie gradina zoologica si am
realizat ca  cioara este singura pasare care nu este inchisa intr-o cusca. Asa ca zilele trecute m-am gandit ca daca as fi o  cioara, as putea sa hoinaresc fericit pretutindeni.”Morala:
Aceasta este si problema noastra. Ne comparam in mod  zadarnic cu altii si ne intristam. Nu pretuim ceea ce  Dumnezeu ne-a dat ceea ce duce la ciclul vicios  al  nefericirii!. 
Invata sa fii fericit cu ceea ce ai in loc sa  te agati de ceea ce nu ai!!
Intotdeauna va exista cineva care  va avea mai mult sau mai putin decat ai tu!   Autor: Anonim


avatar
Vlavi
" Buni de Irina "


Mesaje : 20762
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 59
Localizare : Brăila

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de TAVI la data de 23/11/16, 07:58 pm

eu vreau sa fiu cioara cu bani
hihihi



'SEXUL REPREZINTA SURSA VIEȚII ȘI NU VOM ÎNVĂȚA SA VENERAM VIATA PANA NU ÎNVĂȚĂM SA ÎNȚELEGEM SEXUL
avatar
TAVI
star porno

Mesaje : 12493
Data de inscriere : 21/05/2010
Varsta : 42
Localizare : GALATI

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de elenita la data de 08/01/17, 08:42 am

Tara in care parintii se duc la scoala

Vreau să vă spun cum s-a întâmplat cu copilul acela care nu a mai vrut să se ducă la şcoală: Stătea într-o după amiază de iarnă,cu nasul lipit de geamul odăii lui şi privea în stradă. Nu-i venea de loc să se apuce de lecţii şi se gândea ce să mai scornească spre a putea rămâne a doua zi acasă. Cu câteva zile înainte, minţise că e bolnav şi mama lui i-a dat o doctorie amară şi l-a ţinut în casă,nu l-a lăsat să se joace în curte cu fetiţa proprietăresei. S-a plictisit singur şi n-a avut voie să mănânce din cozonacul cu nucă şi din tortul cu cremă. Altădată, s-a prefăcut răcit şi a trebuit să bea ceai de tei şi să ia aspirină. Nu, altceva trebuia să găsească, gândea el.


Şi cum sta la fereastră şi se uita la oamenii cari treceau, auzi deodată, un glas în odaie:

— Băieţelule, ai vrea să nu te mai duci niciodată la şcoală?

— Sigur că aş vrea, a răspuns el îndată, privind în odaie să vadă cine-l întrebase. A rămas foarte surprins, ne văzând pe nimeni.

— Nu te speria, sunt un duh bun şi vreau să-ţi împlinesc o dorinţă.

— Dar ce o să spună părinţii mei, dacă eu n-am să mă mai duc niciodată la şcoală ? Crezi, că aşa merge ?!

— Dacă te-ai gândit bine, dacă eşti hotărît, te iau cu mine într-o ţară în care copiii stau acasă, şi părinţii se duc la şcoală.

— Viu cu tine, dacă e aşa.

Şi băieţelul n-a mai ştiut apoi ce s-a întâmplat cu el, cum a ajuns în ţara aceea în care părinţii se duceau să înveţe la şcoală şi copiii stăteau acasă. Destul că dimineaţa în loc să se scoale devreme, să-şi îmbrace uniforma, să-şi ia ghiozdanul, a rămas în pat
cetind gazeta, iar tăticul lui, a venit să-i ceară bani de cornuri şi de tramvai, îmbrăcat în şorţul albastru cu guler alb, cu geanta cu cărţi sub braţ.

— N-am bani, a răspuns băieţelul, să-ţi dea mămica.

— Mămica a plecat mai de vreme, şcoala la care învaţă ea emai departe. Bine, dacă n-ai bani, o să rabd de foame, a spus tăticul nevrând să se arate trist. Şi a plecat. Băieţelul a sărit din pat şi s-a dus drept la fereastră să vadă cum sunt străzlie, cum sunt casele în ţara asta, în care părinţii se duc la şcoală. Şi ce a văzut, nu i-a prea plăcut: peste drum, într-o curte, un băiat mic cât el, tăia lemne şi o fetiţă întindea rufe pe o frânghie. Mai departe, într-altă curte,două fetiţe se rugau de un zarzavagiu să le dea pe datorie nişte cartofi şi el nu vroia de loc, zicea că de luni de zile le-a tot dat marfă şi n-a văzut un ban din ce i se cuvine. Pe stradă, treceau grăbiţi, domni şi cucoane îmbrăcaţi şcolăreşte, cu ghiozdanul în mâini sau pe spate.

Treceau şi copii, dar toţi aveau feţele triste, mohorîte, încruntate, niciunul nu zâmbea, niciunul nu cânta, niciunul nu sărea într-un picior, niciunul nu se dădea pe ghiaţă. Erau toţi îngrijoraţi, fiecare era apăsat de o grea răspundere. Băieţelul se întoarse de la fereastră şi se vârî repede în aşternut; în odaie era frig, sobele erau reci. Îi era foame. Se duse la cămară, dar nu găsi nimic de mâncare. Intră iar în pat. Cineva bătu în uşă.

— Intră, zise el bucuros, crezând că vine maică-sa, sau taică-său. Dar era un copil cu faţa bătrânicioasă, nespălat, cu hainele murdare şi rupte.

— Am auzit că ai venit şi tu, în ţara asta. Mă mai cunoşti? Sunt fostul tău coleg de bancă, din clasa I primară. Am rămas repetent, îţi mai aduci aminte ? Sunt de un an aici!!!

— Vai, cum te-ai schimbat, cu greutate te recunosc! Parcă eşti un pitic: ai trupul mic şi faţa de om bătrân.

— Ehei, aşa o să fii şi tu peste un an. Nu e uşoară viaţa din ţara asta! În ţara asta, copiii muncesc de dimineaţă până seara şi părinţii se duc la şcoală. Îmbracă-te şi vino cu mine!

Băieţelul şi-a tras repede hainele pe el şi a plecat cu fostul luicoleg de şcoală.

— Uite, aici e o fabrică, în ea lucrează băieţi între opt şi doi-sprezece ani. Totul merge foarte anevoie, ei nu se pricep la munca asta deloc, au stricat maşinile şi de câteva luni de zile, nu mai sunt ţesături de haine în toată ţara. Umblăm cu toţii rupţi şi mai mult goi decât îmbrăcaţi. Aici, e o cismărie, aici e o prăvălie cu de-alemâncării; vezi, rafturile sunt goale şi în cismărie e pustiu: nimeni nu are curajul să-şi dea singura pereche de ghete pe care o are pe mâna băieţilor ăstora... Eu umblu desculţ... Te-ai uitat la fetiţa cu cozi blonde care a trecut adineauri pe lângă noi? Era grăsuţă şi frumoasă când a venit în ţara asta, în luna trecută, acum e sfrijită şi urîtă: trebue să facă mâncare, să cureţe în odaie şi ca să aibe bani cu ce să-şi întreţină părinţii în şcoală, cârpeşte şi spală rufele, prin gospodării...

— De unde au copiii bani pentru mâncare, pentru chirie, pentru haine?

— Cei cari muncesc, de bine de rău, mai agonisesc un ban, atât cât să nu moară de foame... Cei mai mulţi, rabdă şi cu ei, rabdă şi părinţii lor. Dar acu, te las, am treabă, du-te şi tu acasă.

Băieţelul nostru, a rămas singur şi tare mâhnit. A luat drumul spre casă. Când se gândea că intră în odăile reci, i se strângea inima. Şi îi era foame de nu mai vedea cu ochii.

Ce să facă şi el? S-a întors acasă şi s-a apucat să deretece. Dar tare era neîndemânatec şi nepriceput: pe ce punea mâna, spărgea sau lovea, se trudea pentru fiecare lucru din greu şi treaba tot prost ieşea.

La prânz, au venit de la şcoală, părinţii.

— Avem ceva de mâncare ? au întrebat ei.

Băieţelul a dat din umeri, încurcat.

— Şi ce frig e! N-ai făcut focul ?

— N-am avut lemne.

— Nu e nimic, au răspuns ei şi s-au apucat amândoi să-şi scrie temele pentru a doua zi.

Băieţelul nostru a început să plângă.

— Ce ai? Ce s-a întâmplat? l-a întrebat tăticul lui.

— Mi-e foame!

Mămica a scos atunci din ghiozdan o bucată de pâine şi i-a întins-o:

— O am de la o colegă, mi-a dat-o dimineaţa s-o mănânc, dar m-am gândit că o să-ţi fie ţie foame şi nu m-am atins de ea.

— Uite şi partea mea, mi-a dat-o profesorul, pentru că am ştiut lecţia foarte bine.

Dar băieţelul nu se îndură să-şi lase părinţii flămânzi şi să mănânce numai el. Izbucni şi mai tare în plâns.

** *

— Ce ai visat dragă, auzi el un glas şi simţi o mână cunoscută pe frunte.

Căci aţi înţeles, nu-i aşa, că băieţelul care nu mai vroia să se ducă la şcoală, a adormit pe canapea, tot gândindu-se ce să mai născocească spre a rămâne acasă a doua zi...

— Am visat,... bâigui el.

— Poate eşti bolnav? Poate nu vrei să te duci mâine la şcoală, îl întrebă speriată mama lui.

— Bolnav? N-am nimic, mi-e foarte bine, sunt sănătos tun, răspunse el şi sări drept în mijlocul odăii!!

de Sidonia Dragusanu







avatar
elenita
Painea lui Dumnezeu
Painea lui Dumnezeu

Mesaje : 17954
Data de inscriere : 07/02/2012
Varsta : 58
Localizare : departe de lumea dezlantuita

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vlavi la data de 10/03/17, 08:06 am


Un om a gasit un cocon de fluture, in care exista o mica gaura, prin care urma sa iasa fluturele. Timp de cateva ore, l-a observat cum se chinuie sa iasa si la un moment dat a vazut ca s-a blocat.

Dornic sa ajute, a luat o foarfeca si a largit gaura din cocon. Ca urmare, fluturele a putut sa iasa imediat. Insa ceva era ciudat. Corpul fluturelui parea fragil. Acel fluture nu a reusit niciodata sa zboare.

In bunatate si graba, omul nu si-a dat seama ca efortul fluturelui reprezenta maturizarea lui. Avea nevoie de crestere armonioasa, sa-si pregateasca aripile pentru zbor.

Uneori, incercarile prin care trecem sunt cele care ne fac puternici.
E bine sa ii ajutam pe cei din jurul nostru in incercare.
Dar avem nevoie de intelepciune ca sa stim cand oamenii trebuie sa faca singuri anumite lucruri.

Altfel...le oprim zborul.


avatar
Vlavi
" Buni de Irina "


Mesaje : 20762
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 59
Localizare : Brăila

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 5 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum