Ultimele subiecte
» La mulţi ani, tata lui Forum Family!
Scris de TAVI Ieri la 01:51 pm

» Vorbe înţelepte
Scris de TAVI 14/10/17, 02:49 am

» Topicul de barfe fara frontiere
Scris de TAVI 14/10/17, 02:36 am

» Despre prietenie
Scris de Enola 13/10/17, 11:27 am

» Blue Caffee!!...
Scris de Enola 13/10/17, 10:01 am

» Sa ne amuzam un pic!
Scris de Geta 06/10/17, 01:50 pm

» Enola, azi ești sărbătorită!
Scris de Enola 02/10/17, 12:37 pm

» De ce NU m-am lasat de fumat?!
Scris de Casiana 17/09/17, 06:20 pm

» Libertatea florilor
Scris de Casiana 17/09/17, 06:12 pm

» Toamna din noi
Scris de Casiana 17/09/17, 06:02 pm

» Noapte buna!
Scris de Geta 30/08/17, 09:50 pm

» La multi ani, Leo!!....La multi ani, Trident !!
Scris de Casiana 04/08/17, 10:30 pm

» Pentru oaia ratacitoare .....
Scris de Enola 02/08/17, 02:29 pm

» Sarbatori Religioase si Nationale
Scris de Casiana 21/05/17, 04:22 pm

» Omul din oglinda
Scris de elenita 11/05/17, 06:22 am

» Ton-Tu
Scris de elenita 04/05/17, 08:52 am

» Poezia , hrana pentru suflet
Scris de Quanchi 03/05/17, 01:45 am

» Ce palaria mea !?
Scris de Quanchi 02/05/17, 01:17 am

» Memories ....
Scris de Enola 01/05/17, 01:19 pm

» Papusi...papusi...
Scris de elenita 30/04/17, 07:04 am

» Ciocolata pentru Vlavi !
Scris de Quanchi 30/04/17, 02:24 am

» Look into my eyes
Scris de Quanchi 30/04/17, 02:10 am

» cum rezistati fara masina(autoturism)
Scris de Vlavi 29/04/17, 06:08 pm

» Fereastra deschisa spre lume...
Scris de elenita 24/04/17, 06:27 am

» Pe aripile vantului ....
Scris de Enola 19/04/17, 07:13 pm

» Bancuri misto
Scris de Geta 11/04/17, 04:17 pm

» Arta de sub foarfeca
Scris de elenita 09/04/17, 08:37 am

» Love and Pearls
Scris de Vlavi 07/04/17, 06:31 am

» Scrisori pentru un necunoscut
Scris de Quanchi 31/03/17, 07:23 pm

» Raze de luna...
Scris de Quanchi 31/03/17, 06:37 pm

» Unde eşti, primăvara mea?
Scris de Quanchi 31/03/17, 06:05 pm

» Nu tranti usa cand pleci !
Scris de Enola 31/03/17, 01:35 pm

» Sunt în vârstă şi nu mi-e ruşine de asta
Scris de Quanchi 30/03/17, 01:59 am

» Ce ganduri ne colindă...
Scris de Quanchi 30/03/17, 01:42 am

» Creatii proprii ..proza, poezie,eseuri.....
Scris de Enola 29/03/17, 12:26 pm

Curs Valutar

Morala din poveşti

Pagina 2 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Enola la data de 04/08/10, 11:52 am

Alegeri



Viaţa este un şir de alegeri, nu-i aşa? Şi nu întotdeauna optezi
pentru varianta cea mai bună. Dar îţi dai seama de asta mult după, când
nu mai ai ce face.

Eu cred, însă, că n-o să-ţi pară rău de alegerile pe care le faci cu sufletul. Şi mă confirmă următoarea întâmplare.


Un tânăr a împrumutat de la bibliotecă o carte de poezii. Era pe vremea când nu se descoperise internetul.


În carte a avut surpriza să găsească multe comentarii pline de
sensibilitate pe marginea filelor. Pe o pagină a găsit şi numele şi
adresa autorului acestor comentarii. Era o femeie.


I-a scris, a primit răspuns şi aşa s-a legat o relaţie de corespondenţă.
Când tânărul i-a cerut o fotografie, femeia i-a răspuns că dacă se
simte apropiat de ceea ce-i scrie, nu are nevoie să-i vadă chipul.


A venit şi vremea întâlnirii. Ca să se recunoască, el avea să ţină o carte în mână, ea un trandafir.


La locul de întâlnire, bărbatul zări o tânără foarte frumoasă, care-l
privea insistent, parcă l-ar fi aşteptat. Nu avea însă nici un trandafir
în mână.


La câţiva metri distanţă, o femeie în vârstă ţinea în mână acel semn de recunoaştere – trandafirul. Tânărul era dezamăgit.


Se îndreptă spre bătrână. Privirile tinerei îl urmăreau. Cu toate
acestea îi spuse femeii în vârstă că el este omul cu care schimbase
atâtea idei frumoase.


Femeia îi răspunse cu un aer nedumerit: "Fiule, nu te cunosc, nu ştiu
ce se întâmplă aici, dar tânăra, care tocmai a trecut pe lângă tine,
m-a rugat sa ţin în mână acest trandafir şi mi-a zis că, daca vei veni
la mine, să-ţi spun că te aşteaptă la cofetăria din colţ."



avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vizitato la data de 04/08/10, 05:36 pm

Morsala??? O căutăm noi?
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Enola la data de 04/08/10, 05:40 pm

"Morsala" ???....mai vedem noi care este...


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de TAVI la data de 04/08/10, 05:47 pm

EU AM TRAS-O



'SEXUL REPREZINTA SURSA VIEȚII ȘI NU VOM ÎNVĂȚA SA VENERAM VIATA PANA NU ÎNVĂȚĂM SA ÎNȚELEGEM SEXUL
avatar
TAVI
star porno

Mesaje : 12493
Data de inscriere : 21/05/2010
Varsta : 42
Localizare : GALATI

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vizitato la data de 04/08/10, 07:06 pm

Deci?
Hai, măi, e haios S-ul meu acolo!
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Enola la data de 05/08/10, 08:48 am

Un preot trebuia într-o zi să meargă să ţină o predică într-un
penitenciar. S-a gândit mult înainte, ce-o să le spună unor oameni care
nu prea ştiau de biserică.

Nu prea găsea părintele nici-o idee de la care să plece, şi-şi spuse în
final că o să-l lumineze Dumnezeu cu vreun gând atunci când se va afla
în faţa deţinuţilor.


Când a intrat în sala unde erau adunaţi puşcăriaşii a întâlnit priviri ironice, unele dispreţuitoare.


În timp ce mergea spre locul de unde avea să vorbească, se împiedică de-o treaptă şi căzu.


Toţi izbucniră în hohote de râs. Preotul se simţi ruşinat cum nu mai
fusese vreodată, dar dintr-o dată sări în picioare şi se duse hotărât la
masa care ţinea loc de amvon.


Şi cu zâmbetul pe buze, le spuse deţinuţilor: „Prieteni, pentru asta am
venit la voi: să vă arăt că cine cade se poate şi ridica.”



avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vizitato la data de 06/08/10, 08:06 pm

Puterea obisnuintei

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in
mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane.
Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta
aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa
ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o
lasau sa urce.
Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda
tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care
l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi
de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului
grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si
s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu
entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si
lucrurile s-au repetat.
Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final,
oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera
niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care
incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau
pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost"Nu
stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."
Suna cunoscut?
"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"
Albert Einstein
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Enola la data de 13/08/10, 05:05 pm

Intr-un oras de provincie, cu multi ani in urma, doi tineri se iubeau cu disperare - povestea ati mai auzit-o, probabil, undeva sau ati citit-o in cine stie ce roman de azi sau din trecutDe ce se iubeau ei cu disperare? Pentru ca dragostea lor nu avea nicio perspectiva, parintii lor se urau intre ei de moarte si nu le dadeau voie sa se casatoreasca - stiu ca si chestia asta ati citit-o
sau auzit-o undeva, poate chiar intr-o piesa celebra a unui autor extrem de celebru, dar ce vina am au ca subiectul lui se potriveste cu subiectul lui? In fond, toata literatura si dramaturgia mondiala traiesc din aceasta intamplare atat de simpla si coplesitoare: un baiat iubea o fata.
Cum va spuneam, tatal baiatului era profesor de latina in localitate, iar tatal fetei era profesor de istorie, tot in localitate: cu prilejul unor sapaturi se gasise o piatra funerara pe care se afla o inscriptie ciudata, fiecare dintre ei lansase o supozitie, si de-aici s-a declansat o ura care nu s-a stins nici dupa douzeci de ani, pentru ca, fireste, a sosit alt specialist de la centru care a
demonstrat ca piatra era lipsita de importanta, intrucat inscriptia cuprindea urmatoarele: "Aici zace sotul meu Costica Macelaru,fir-ar mama lui a dracului".Intre timp, batranii profesori au iesit la pensie, dar tot nu s-au impacat.Copiii lor, crescand mari si facand studii stralucite, s-au cunoscut printr-o intamplare neprevazuta si, calcand in picioare cu o superba inconstenta divergentele parintilor, s-au indragostit.Dragostea a crescut din zi in zi pana a inceput sa le
parjoleasca sufletele, tinerii si-au dat seama ca nu mai pot suporta si au cerut voie sa se
casatoreasca.Parintii au mugit ca niste fiare injunghiate, au zdrobit scaune si mese si au spart servicii intregi de vesela.Niciodata, au urlat ei, niciodata nu se va intampla asa ceva, doar peste cadavrele lor, doar dupa ce vor inchide ei ochii, si chiar si atunci, daca vor calca cuvantul lor, tinerii sa fie blestemati, iar copii ce-i vor naste sa aiba cozi de iepuri si coarne de tapi etc.Desi
tinerii indragostiti au cazut in genunchi si au varsat lacrimi din abundenta, parintii s-au dovedit neclintiti si fanatici, ei nu vroiau sa admita aceasta casatorie nici in ruptul capului, nici unul,nici altul nu vroiau sa-si invinga orgoliul si sa cedeze.Cuprinsi de o muta disperare, tinerii s-au retras in parculetul orasului si au inceput sa ofteze cu atata profunzime incat oamenii care treceau pe langa ei simteau un nod in gat.Spre miezul noptii, cand luna tocmai se ascundea
sub un nor pufos, cei doi au hotarat sa se sinucida.Adica sa-si ia viata, sa termine cu acest chin crancen, ce rost mai avea sa traiasca din moment ce nu puteau fi impreuna? A doua zi, intreaga localitate a aflat de intentia celor doi indragostiti si s-a infiorat.Tinerii mergeau de mana pe strazi, cu privirile pustii de tristete, cu sufletele goale de durere, iar cei din jur se intrebau mistuiti de curiozitate: oare cum isi vor lua viata? Se vor spanzura, se vor arunca in fata trenului sau isi vor taia venele cu o lama de ras?Tinerii s-au dus la unicul hotel din oras, au inchiriat o camera pentru o ora, dupa care el, baiatul, s-a dus la farmacia de vizavi si i-a spus batranului farmacist: "M-a trimis tata sa-mi dati niste otrava pentru soareci".Batranul farmacist a privit o clipa fata decavata a tanarului si a inteles despre ce este vorba, cunostea si el trista
poveste.Da, desigur, a zis el, un moment, drept care i-a intins un pachetel in care se aflau niste prafuri.Ce fel de prafuri? veti intreba.Prafuri otravitoare? Nu, nici vorba.Erau prafuri purgative, care ajuta la spalarea stomacului.Tanarul s-a urcat in camera hotelului, unde il astepta nefericita sa iubita, a incuiat usa pe dinautru si, ca sa nu se lase ispititi de lasitate, au aruncat cheia pe fereastra.Dupa ce au impartit prafurile pe din doua, le-au inghitit cu acelasi pahar si s-au intins pe pat, imbratisati, asteptand moartea.Moartea intarzia cam mult, coprolul si-a facut efectul si disperarea lor a luat proportii inimaginabile: camera nu avea baie.Tinerii au fost nevoiti sa sparga usa si sa caute imediat o toaleta publica.Penibilul intamplarii i-a obligat apoi sa fuga din localitate si sa se casatoreasca separat.
Cu alte cuvinte, drama nu a mai avut loc.
Care e concluzia?Ca viata are ciudateniile ei (unele de-a dreptul
grotesti) : transforma o tragedie in comedie, o inmormantare in nunta
sau un mort intr-un om viu.
Traiasca viata!



avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Enola la data de 14/08/10, 07:20 am

O poveste adevarata din care va invit pe voi sa trageti concluzia si sa spuneti care ar fi morala acestei intamplari :




avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vizitato la data de 14/08/10, 07:26 am

Din bucata mea de pâine
Am crescut un om si-un câine
Omul azi m-a părăsit
S-a dus si n-a mai venit
Câinele mă recunoaste
Omul nu mă mai cunoaste.
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Enola la data de 14/08/10, 07:31 am

De cate ori vad filmuletul asta , de atatea ori imi vine sa plang si mi se scoala parul pe mine .....


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Enola la data de 24/08/10, 09:48 pm

Casa sufletului

Un batran tamplar se afla in pragul pensionarii.
Era inca in putere de aceea patronul sau il mai dorea la lucru în echipa
sa. Cu toate acestea batranul era hotarat sa se retraga, pentru a duce o
viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel
dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester
asa de priceput, patronul ii ceru sa mai construiasca doar o singura
casa. Batranul accepta, insa nu mai punea suflet în ceea ce facea.
Chema ajutoare nepricepute si folosea scanduri nepotrivite. Si lui ii era rusine de cum arata ultima lucrare.
Cand în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Ii darui tamplarului cheia de la intrare, zicandu-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tamplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca isi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel


Asa
e si cu noi. Ne construim vietile, punand in ele adeseori nu tot ceea
ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care
tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult
diferita. Insa nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti
tamplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scandura sau ridici un
perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti.
Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui maine.
Deci nu uita: ce faci, te face!


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vizitato la data de 24/08/10, 09:56 pm

Foarte frumoasă!
Mi-a plăcut.
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Enola la data de 02/09/10, 07:02 pm

“Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au
revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtau, atunci cand strangeau in ei ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate
insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine!

In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele?”


Pentru fiecare saizeci de secunde in care stai suparat(a), pierzi un minut din viata pe care nimeni nu ti-l poate da inapoi…


( drumuri catre tine )


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Enola la data de 12/09/10, 12:34 pm

Fabi, sc umpo ...aici este topicul unde trebuia sa pui povestea de la "Vorbe intelepte "...dar e bine si acolo ....multumim ...


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vizitato la data de 10/10/10, 02:02 pm

LangaTokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pecei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, elputea infrange orice adversar.
Intr-o dupa-amiaza, un luptator- cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea undetraia batranul Samurai.
Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta panacand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza.
Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatiaSamuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima.
Totistudentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptatprovocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarula inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directialui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista subsoare, i-a insultat pana si pe stramosii sai.
Timp de catevaore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramaneaimpasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit,razboinicul a abandonat si a plecat.
Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:
- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folositspada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitateain fata tuturor?
- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.
- Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.
- La fel si cu orice manie, insulta sau invidie, spuse Maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.
In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite.
Fiecare clipa isi are darul ei.
Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de noi. Putem alege sa acceptam orice dar si sa ne lasam atrasi in jocul altora, sau sa fim selectivi si sa acceptam doar acele daruri care ne ajuta in evolutia noastra.
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vizitato la data de 16/11/10, 05:52 am

Intelepciune...

Un american primeste vizita unui prieten al sau din India si merg in centrul New York-ului.
Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, sunete ale orasului care parca te asurzeau. Dintr-o data indianul ii spune:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus americanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, subramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu! a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de aletale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.

- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul.


Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultand zi de zi la televizor galceava, crimele, tragediile, URECHEA,
CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este urat, rau, nefolositor.
Ni se induce FRICA!
Devenim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi si ce este cel mai rau, de sentimentele noastre) si... NU STIM DE UNDE... CAND... SI CUM...
Raspunsul este:
UITE ASA: ascultand asa zisele ,,informatii", care de fapt sunt praf in urechile noastre, prinsi in aceasta capcana.
Toata ziua spunem: e greu..., oamenii sunt rai..., traim intr-o lume nesigura... nu am incredere in nimeni..., etc.
Si in tot acest timp, greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi...nu le auzim...
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Sile la data de 16/11/10, 05:23 pm

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă. În aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie.
Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…
Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde:
“E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi.
Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată …nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal.
Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”
Morala: Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce este mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie !!


avatar
Sile
" Latin lover ! "


Mesaje : 4927
Data de inscriere : 16/10/2010
Varsta : 49
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Rosie la data de 20/11/10, 03:08 pm

Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.
Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.
De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.
Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.
Tot stelute primeau si cei talentati unii ;puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute.... Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.
Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.
Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.
Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta... si imediat o sa primeasca bulinute!!!
Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.
„Merita multimea asta de buline negre”, isi spuneau omuletii unii altora.
„Este clar ca nu e bun de nimic!”
Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el:
„Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el. In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.
Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.
Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.
„Ca ea vreau sa fie”, ii trecu prim minte lui Pancinello.
„Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!” Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.

„Nu este mare lucru”, ii raspunse ea. „In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.”
„Pe Eli?”
„Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.”
„Dar de ce?”
„Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.
„Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?”, striga el dupa ea. Insa Lucia nu-l mai auzii. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.
„Dar nu este drept!”, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli..
Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:
„Eu aici nu raman!”, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:
„Pancinello, tu esti?”, se auzi un glas patrunzator. Pancinello se opri.
„Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!” Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.
„Stii cum ma cheama?”, il intreba Pancinello.
„Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat!”
Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca.
„Hmm...”, murmura mesterul ingandurat, in timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.
„Se pare ca ai adunat ceva etichete...”
„Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!”
„Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!”
„Chiar nu-ti pasa?”
„Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!”
Pancinello incepu sa rada:
„Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?”
Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:
„Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!”
Nimeni..., niciodata... . nu-l mai privise astfel pe Pancinello.. . si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte...
„In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine”, continua apoi Eli.
„Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete”, raspunse Pancinello.
„Stiu, mi-a povestit despre tine.”
„De ea de ce nu se prind etichetele?”
„Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii.. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!”
„Cum adica?”
„Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?”
„Pai, nu prea....” Eli zambi.
„Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.”
Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:
„Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!” Pancinello nu se opri din mers, dar gandi:
„Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”
Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina...



Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala.B.Pascal
avatar
Rosie
"Mami de Sabin"


Mesaje : 2774
Data de inscriere : 24/02/2010
Varsta : 40

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vizitato la data de 26/03/11, 05:19 pm

Pe o alee veche, pietruită şi străjuită
de copaci bătrâni, ursuzi şi deşi, se
zăreşte o căsuţă părăginită, care cândva
fusese primitoare, îngrijită,
atrăgătoare. Pe prispă stă o pisică
şi-şi face toaleta, iar câţiva paşi mai
încolo, se află cuşca unui căţel, ce stă
plictisit pe burtă, şi mişcă din când în
când din urechi.

Perdeaua de la una dintre ferestre este
dată la o parte de o mână osoasă, cu
degete subţiri şi tremurânde. Chipul
trist şi brăzdat de riduri al unui
bătrân se iveşte timid, cu sprâncenele
adunate deasupra nasului drept, ochii
strălucind ca nişte licurici în noapte
din cauza lacrimilor adunate sub
streaşina pleoapelor grele de ani, de
dor, de singurătate.



- Nu merit să mai trăiesc! Nu am pentru
cine, şopti bătrânul.



Cu paşi apăsaţi, ieşi din casă, luând
undiţele din colţul prispei, fără a se
uita. Se îndreptă agale spre mare, în
zona digului. Căţelul porni plictisit şi
somnoros după stăpân.


- Ce poftă de viaţă ai şi tu, Grivei.
Dacă aş fi un stăpân vesel şi jucăuş, ai
avea altă stare, dar aşa...

Bătrânul Avram merse tăcut până la la
dig. Se aşeză liniştit, îşi ordonă
undiţele, şi... se puse pe aşteptare.
Gândurile au început să zboare hoinare,
privind spre nori, spre valuri, spre
soarele ce îşi modifica poziţia pe
cer.


- Dac-aş fi avut un copil, viaţa mi-ar
fi fost senină, iar bătrâneţea frumoasă
şi uşoară.

Din valuri se auzi o voce caldă, suavă,
melodioasă.


- Îţi doreşti un copil acum la
bătrâneţe?
- Ei, orice ai fi, nu ai dreptul să
glumeşti pe seama unui om bătrân şi
trist.
- Dar nu glumesc. Vorbesc foarte
serios.
- Da, îmi doresc un copil, căruia să-i
las agoniseala mea de o viaţă.
- Bine, atunci mergi pe malul mării şi
caută cea mai mică, mai murdară şi mai
firavă scoică. O iei acasă, o speli, o
laşi într-un pahar cu apă şi te rogi
întreaga noapte să ai un copil.
Dimineaţa, dorinţa ta va fi împlinită.


Vocea se stinse, iar fumul cu o formă
ciudată de deasupra mării dispăru.



Bătrânul rămase uimit, şi, cu sufletul
bucuros şi cu un zâmbet pe chipul ridat,
porni în căutarea scoicii... cu multă
atenţie, verificând scoicile ieşite în
cale, căci parcă le auzea chemându-l:
"Aici sunt! Pe mine mă cauţi! Eu sunt
scoica ce îţi este hărăzită!". Avram a
căutat până la căderea serii. Era
speriat că nu va găsi ce trebuie, când,
dintr-o dată, la vârful piciorului, o
scoică extrem de mică, cât gămălia unui
ac, spera să nu fie călcată de picorul
uriaş.



- Draga de tine!, grăi bătrânul. Vei
merge cu mine şi te voi îngriji.



Avram aşeză scoica într-o batistă, şi o
luă cu atenţie în palmă, să nu o
strivească. Merse apoi, grăbit, aproape
alergând. Acasă, spălă cu dragoste şi
multă grijă scoica, care strălucea
văzând cu ochii. A lăsat-o într-un vas
cu apă, şi a stat apoi toată noaptea în
genunchi, rugându-se din tot sufletul,
cu lacrimi şiroind pe obraji, pentru
îndeplinirea dorinţei sale. Oboseala,
plânsul, l-au epuizat, astfel încât
zorii zilei l-au găsit dormind.



...



Razele jucăuşe ale soarelui îi mângâiau
faţa... s-a trezit. Speriat, s-a
îndreptat spre locul unde lăsase vasul
cu scoica. L-a privit atent, dar scoica
nu mai era acolo!



Învârtindu-se din colţ în colţ, bătrânul
ajunse pe prispă.



- Bună dimineaţa tată, se auzi o voce
plăcută. M-am gândit să-ţi fac o
surpriză şi am început să deretic prin
curte, căci nu voiam să te trezesc.



Lui Avram, nu-i venea să-şi creadă
ochilor. O mândreţe de fată stătea
înaintea lui, şi tocmai ce-i spusese
tată.



Dorinţa i se împlinise!



Pe zi ce trecea, casa strălucea de
curăţenie, mâncarea era tot mai
gustoasă, iar bătrânul era tot mai
fericit. Pisica şi Grivei erau alintaţi
şi jucăuşi.



Şi nu întâmplător, fata şi bătrânul
mergeau zilnic pe malul mării.


Iar cerul, valurile, scoicile, peştii...
toţi îi iubeau pe copilă şi pe
bătrân.

Fericirea din ochii lor, zâmbetul şi
candoarea fetei alinau dureri şi
tristeţi.



*



Puterea gândului şi a împlinirii este
miraculoasă.
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vizitato la data de 30/03/11, 11:39 am

Intr-o zi, un sofer de autobuy a mers ca de obicei la serviciu, si-a
pornit autobus-ul si a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele
cateva statii: cativa oameni care-au urcat, cativa care-au coborat, si totul a fost ok.
La urmatoarea statie, insa, un tip enorm a urcat in autobus, cam 1,90 m, cu constitutie de luptator categoria grea... s-a uitat spre sofer zicand: "Big John nu plateste!" si s-a asezat pe un scaun. V-amspus ca soferul avea cam 1,60m, era slabanog si genul de om bland?
Asa ca nu s-a certat cu Big John, dar nu i-a convenit chestia asta deloc.
Urmatoarea zi se intampla acelasi lucru - Big John a urcat iar in bus, a spus tare ca el nu plateste si s-a asezat. Urmatoarea zi iarasi....
si-n zilele urmatoare la fel...
Pana cand soferul n-a mai rezistat, deja avea insomnii din cauza lui Big John care-si batea joc de el. Asa ca-ntr-un final, s-a inscris la niste cursuri de body-building, karate, judo si alte arte martiale. Dupa cateva luni, deja era f puternic, mai mult, devenise foarete sigur pe el.
Asa ca, in momentul in care Big John urca in bus si spuse "Big John nu plateste", soferul s-a ridicat i-a aruncat o privire crunta si-a zbierat la el: "Si de ce nu?"
Big John l-a privit f uimit si i-a replicat: "Big John are abonament".
Morala: ASIGURA-TE CA EXISTA O PROBLEMA INAINTE DE-A FACE EFORTURI URIASE S-O REZOLVI!
ALTA MORALA LA CARE MERITA SA REFLECTATI:
NU FACE PRESUPUNERI INUTILE!!!
TE VA COSTA MAI PUTIN STRESS, BANI, TIMP PIERDUT... SI DORMI SI FOARTE BINEEE!
CA in viata de toate zilele:
Nenorocirea e, nu ca facem presupuneri, ci ca ajungem sa credem ca ele sunt si adevarate!
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vizitato la data de 13/04/11, 06:08 am

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul
animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada
ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum
batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata
si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l
scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii,
ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si
incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de
indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre
mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si
tacu. Taranul privi in adincul fantanei sa vada ce se-ntampla si ramase
uluit de ce a vazut. Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran
facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea
deasupra lui… In curand, toata lumea vazu cu surprindere, cum magarul,
ajuns pana la gura fantanii, sari peste ghizduri si iesi vioi…

Viata va arunca poate si peste tine pamint si tot felul de greutati.
Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest
pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din
greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din
adancurile cele mai profunde, daca nu ne dam batuti. Foloseste
greutatile pe care ti le arunca peste tine, ca sa mergi inainte!
Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1. Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2. Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3. Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4. Daruieste mai mult si asteapta mai putin;

5. Iubeste mai mult si … scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vizitato la data de 04/08/11, 08:10 am

BALADA CERBULUI
A fost odată intr-o padure
Un mos batran cu baba lui.
Traiau saraci ca vai de lume
In adancimea codrului.

Mosneagul nu mai vrea nimica,
El numai moartea si-o dorea,
Dar baba ar fi vrut sa aiba
Un suflet tanar langa ea.

"Sa fie un copil cuminte,
Un suflet tanar, asta voi,
C-as vrea si eu s-aud cum sufla
Si-o alta viata langa noi."

Asa ofta sarmana baba,
Dar mosul nu mai vrea nimic.
"Ce-mi trebuie o grija noua?
Sunt prea batran si prea calic!"

Dar Cerul s-a-ndurat de baba
Si-un pui de cerb i-a daruit.
Un pui de cerb cu stea in frunte,
Gonit din codru si ranit.

Si intr-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui imparat,
Cu cete de curteni cu arcuri
Si cu ogarii l-au vanat.

"-Da-mi mie cerbul tau, batrane,
Ca-ti dau pe el tot ce doresti!"
"-Nu! nu pot, de chiar mi-ai da pe dansul,
Comorile imparatesti!"

"-Te duc la curtea mea, mosnege,
Cu baba ta; va fac boieri!
Da-mi cerbul tau cu stea in frunte
Si-ti dau si cinste si averi!"

"-Nu-mi trebuie averi, nici cinste!
Sunt prea batran sa le primesc.
Dar, daca vrea sa vina cerbul,
Eu bucuros ti-l daruiesc!"

Atunci, minune fara seama;
Si-ntreaga lume ce vazu?
Vazu cum cerbul da din coarne,
De parca-ar spune: "Nu vreau, nu!"

"-Nu vreau sa fiu la curtea voastra,
Deodata cerbul a grait,
Tu, ma doresti ca pe-o podoaba,
Ei sufletul mi l-au voit.

Am fost ranit la vanatoare,
Ei ranile mi-au vindecat
Si in onoarea curtii tale
M-as simte tare-ncatusat.

La curtea ta as fi o fiara,
O jucarie pentru pusti.
In viata lor sunt o lumina,
Pe care tu n-ai s-o orbesti!

Pleca pe ganduri vanatorul,
Si se gandi ca nu-i de-ajuns
Vesnic sa fii temut si tare,
De maretia ta patruns.


Mai trebuie sa ai si-un suflet
Cinstit si bland si iubitor,
De vrei sa fii iubit de oameni,
Si de podoaba codrilor.
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Vizitato la data de 12/11/11, 11:26 pm


O
blonda atractiva din Irlanda, ajunge la un Cazinou. Parea un pic bauta
si a pariat 20.000 Euro pe o singura mana de zaruri. In acelasi timp
spuse: - Sper sa nu va deranjez, dar simt ca am mai mult noroc daca
sunt complet dezbracata. Asa, isi scoase toate hainele, arunca zarul si
striga: - Haide! haide! ca mami are nevoie de hainutze noi! Cand zarul
s-a oprit, incepu sa sara si sa strige: - Da! da! am castigat!!! A
imbratisat angajatii, pe fiecare din jucatorii de langa ea, incaseaza
banii, isi ia hainele si pleaca repede. Toti au ramas cu gurile
cascate. Intr-un final, unul din angajati intreaba: - Ce numar a iesit?
Celalalt raspunde: - Nu stiu, m-am gandit c-ai vazut tu!
MORALA... Nu toti irlandezii sunt betivi... Nu toate blondele sunt proaste... Dar barbatii... sunt toti la fel!
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Alyoasa la data de 16/11/11, 11:02 am

Nelutu care a inceput si el povestea sa:
- Tatal meu mi-a povestit
despre matusa Ana... Matusa Ana era inginer de aviatie in razboi iar
avionul ei a fost lovit. A trebuit sa aterizeze fortat pe teritoriul
inamic si tot ce avea la ea era o sticla de palinca,o pusca si o sabie.
- Continua, spune profesoara intrigata.
- Matusa Ana a baut toata palinca pentru a se pregati...apoi a aterizat in mijlocul a 100 de
soldati
inamici. Ea a omorat 70 dintre ei cu mitraliera pana s-au terminat
gloantele. Apoi a mai omorat 20 cu sabia pana lama s-a tocit. Pe ultimii
10 i-a omorat cu mainile goale.
- Dumnezeule mare, spune profesoara ingrozita, si care ti-a zis tatal tau ca este
morala?
- Stai departe de matusa Ana cand e beata!


"Defectele mele sunt principala mea calitate -Octavian Paler "
avatar
Alyoasa
"Mami de KanGuri"


Mesaje : 1648
Data de inscriere : 03/03/2010
Varsta : 40
Localizare : spania

Sus In jos

Re: Morala din poveşti

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum