Ultimele subiecte
» Vorbe înţelepte
Scris de TAVI 14/10/17, 02:49 am

» Topicul de barfe fara frontiere
Scris de TAVI 14/10/17, 02:36 am

» Despre prietenie
Scris de Enola 13/10/17, 11:27 am

» Blue Caffee!!...
Scris de Enola 13/10/17, 10:01 am

» Sa ne amuzam un pic!
Scris de Geta 06/10/17, 01:50 pm

» Enola, azi ești sărbătorită!
Scris de Enola 02/10/17, 12:37 pm

» De ce NU m-am lasat de fumat?!
Scris de Casiana 17/09/17, 06:20 pm

» Libertatea florilor
Scris de Casiana 17/09/17, 06:12 pm

» Toamna din noi
Scris de Casiana 17/09/17, 06:02 pm

» Noapte buna!
Scris de Geta 30/08/17, 09:50 pm

» La multi ani, Leo!!....La multi ani, Trident !!
Scris de Casiana 04/08/17, 10:30 pm

» Pentru oaia ratacitoare .....
Scris de Enola 02/08/17, 02:29 pm

» Sarbatori Religioase si Nationale
Scris de Casiana 21/05/17, 04:22 pm

» Omul din oglinda
Scris de elenita 11/05/17, 06:22 am

» Ton-Tu
Scris de elenita 04/05/17, 08:52 am

» Poezia , hrana pentru suflet
Scris de Quanchi 03/05/17, 01:45 am

» Ce palaria mea !?
Scris de Quanchi 02/05/17, 01:17 am

» Memories ....
Scris de Enola 01/05/17, 01:19 pm

» Papusi...papusi...
Scris de elenita 30/04/17, 07:04 am

» Ciocolata pentru Vlavi !
Scris de Quanchi 30/04/17, 02:24 am

» Look into my eyes
Scris de Quanchi 30/04/17, 02:10 am

» cum rezistati fara masina(autoturism)
Scris de Vlavi 29/04/17, 06:08 pm

» Fereastra deschisa spre lume...
Scris de elenita 24/04/17, 06:27 am

» Pe aripile vantului ....
Scris de Enola 19/04/17, 07:13 pm

» Bancuri misto
Scris de Geta 11/04/17, 04:17 pm

» Arta de sub foarfeca
Scris de elenita 09/04/17, 08:37 am

» Love and Pearls
Scris de Vlavi 07/04/17, 06:31 am

» Scrisori pentru un necunoscut
Scris de Quanchi 31/03/17, 07:23 pm

» Raze de luna...
Scris de Quanchi 31/03/17, 06:37 pm

» Unde eşti, primăvara mea?
Scris de Quanchi 31/03/17, 06:05 pm

» Nu tranti usa cand pleci !
Scris de Enola 31/03/17, 01:35 pm

» Sunt în vârstă şi nu mi-e ruşine de asta
Scris de Quanchi 30/03/17, 01:59 am

» Ce ganduri ne colindă...
Scris de Quanchi 30/03/17, 01:42 am

» Creatii proprii ..proza, poezie,eseuri.....
Scris de Enola 29/03/17, 12:26 pm

» Si eu vreau sa slabesc!
Scris de elenita 27/03/17, 07:35 am

Curs Valutar

Caffee -Blog

Pagina 1 din 8 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 20/04/10, 07:33 pm

Privind in urma , la drumul parcurs , mi-a venit ideea acestui topic ....
Fiecare dintre noi trece prin viata purtand in minte, inima si suflet un bagaj de amintiri , de trairi ,de sentimente si intamplari nepetrecute ....
Avem momente cand gandurile ar vrea sa capte contur de realitate , vazandu-le scrise ...am renuntat de mult timp sa mai tinem jurnale ( sau poate ca nu am facut-o niciodata ) din lipsa de timp sau din rusinea ca ne-am maturizat si ele nu-si mai au locul in viata noastra ....
Traim intr-o alta era si monitoarele au inlocuit filele albe de caiet ...unii dintre noi au jurnalele virtuale in care indraznesc sa-si scrie ganduri si posibile nedumeriri , dar altii nu au avut curiozitatea sa incerce acest mod de defulare ...
Asa ca ,va invit aici, sa veniti in Caffee-Blog , ori de cate ori aveti nevoie sa va impartasiti gandurile ....oricand doriti sa va puneti intrebari la care nu asteptati raspuns , va invit sa intrati si sa scrieti ....
In deschidere , am sa postez un fragmet de jurnal, al unei forumiste dintre noi , al carui nume am sa-l trec sub tacere , deocamdata ....









E frig. Un frig gri si apasator care ma cuprinde pana in strafundul gandurilor si imi anihileaza
simturile. Sunt aproape inerta si mai aud doar ticaitul monoton al unui ceas
vechi de perete, care marcheaza enervant si sfidator fiecare secunda care trece
pe langa mine.

Sunt numai eu si el,iar ritmul lui sacadat care se aude infundat si cuprinde tot spatiul dintre cei patru pereti intre care ma aflu,imi umple capul de o durere de nedescris. Mi-a venit in minte ideea ca as putea sa privesc pe fereastra si sa il ignor, sa nu il mai aud. Si am incercat. Dar
mi se parea ca fereastra e prea mica si prea departe, iar lumina nu mai reuseste sa ajunga la mine prin perdeaua innegrita de fum. Am aprins becul, poate asa imi va fi mai bine, insa senzatia de singuratate, apasarea celor patru pereti si zgomotul nesuferit al ceasului s-au accentuat, parca vrand sa ma scoata din minti.


Incepe din ce in ce mai tare si mai obositor. Ma simt de parca as fi ramas singurul pion de pe tabla mare de sah si nu mai pot fi mutata niciunde. Pana si patratelele albe s-au transformat
in negru blocandu-mi orice mutare, orice incercare de a iesi de acolo. Caut cu disperare prin incapere un alt punct de sprijin, altceva care sa imi ocupe mintea, sa nu il mai aud: tic-tac!tic-tac!

Pe ce mi se opreste privirea? Pe un ceas. Un alt ceas, de masa, electronic si care imi arata cu
niste cifre mari si rosii, cum trece timpul. De data asta, timpul trece mut. Si mutenia lui e mai apasatoare decat galagia timpului care trece din perete. Mi-am cautat un alt refugiu pentru privire. Am renuntat la pereti si tavan, nu m-am mai uitat in sus,ci am privit in jos, pe podea.

Covorul in nuante de maro mi se pare mai murdar ca niciodata, iar modelul lui imi incetoseaza privirea si imi da o stare de greata. Imi vin in minte tot felul de ganduri si idei si incep sa ma desprind de tot. Am ramas din nou doar eu si ceasul de perete.
Secundarul lui imi puncteaza fiecare gand si uneori pare ca prin intensitatea zgomotului lui imi comunica ceva. Ce? Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Prefer sa pastrez totul pentru mine si sa nu ma las influentata.

Ciudat! Pana acum, obiectele din camera alcatuiau un tot, aveau o legatura. Ceva le-a individualizat si le-a dat o greutate, de par anume puse ca sa imi creeze mie starea de apasare. Iar ceasul isi vede linistit de tic-tac-ul lui morocanos si stresant care imi impaienjeneste mie creierul si ma amorteste.
N-am ce-i face. Nu-l pot opri.Nu pot sa-l fac sa taca!Nu pot convinge timpul sa stea in loc si sa ma astepte. Trece din ce in ce mai repede, mai mult sau mai putin zgomotos, ba uneori chiar mut, iar eu raman singurul pion de pe tabla mare de sah dintre cei patru pereti apasatori, cu
obiecte grele si covor in nuante de maro si nu ma pot misca, nici nu pot fi miscata.

Sah mat! Castigator?!?
TIMPUL!


Ultima editare efectuata de catre Enola in 26/04/10, 02:17 pm, editata de 1 ori


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Gicu la data de 21/04/10, 12:35 pm



avatar
Gicu
"Boss"


Mesaje : 3202
Data de inscriere : 18/02/2010
Varsta : 40
Localizare : unde nu te astepti

http://forum-family.forumfamilly.com/profile.forum?mode=editprof

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 21/04/10, 06:12 pm

numai eu trebuie sa stiu ce e in sufletul meu
hiihi
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 21/04/10, 06:26 pm


Le ţii pe toate închise în inima ta?
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 21/04/10, 06:38 pm

o sa zic dar n-o sa scriu nicaieri
hihihihihihihihihihihihihi
la mine blogul e in cap
hihi
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 22/04/10, 07:07 am

Ingeri gri

Ai zile in care te apasa o stare de gri ...ai zile in care ai vrea sa dispari, pur si simplu , sa te evaporezi ...sau ai zile in care ai vrea sa dormi si sa te trezesti peste secole , intr-o alta lume , mai buna , mai cinstita , mai darnica ....Sunt clipe pe care ai vrea sa le captezi in palma facuta caus si sa le ascunzi in san ....ca , apoi, cand ti-e greu, sa le scoti si sa te bucuri de ele ...Sunt momente de care te scuturi ca si cum ai vrea sa scapi de un vis urat si pe care le infunzi intr-un colt al mintii , facandu-te ca le-ai uitat acolo....Toate trec la fel ...si momente urate si clipe frumoase ...si noi trecem odata cu ele si ne trezim la sfarsit de fiecare an , cantarind, masurand , promitand , planuind ...si poate ca nimic din ce ne spunem in gand la vreme de bilant , nu vom duce la bun sfarsit .....Sunt zile cand griul te apasa ...te sufoca ...te inghite in tavalugul lui implacabil ....


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 24/04/10, 08:03 pm

Cateodata simti nevoia sa te imbraci in lacrimi ca intr-o mantie de perle ....sunt momente cand tristetea este asa de intensa, incat aproape ca te face fericit ..paradoxal , dar asta simt eu uneori .....
oare , daca ajungi ca in viata sa atingi perfectiunea in nefericire, se poate spune ca ai reusit ?...ca esti un om de succes ?




avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 24/04/10, 08:17 pm

De parcă lacrimile ţi-ar ţine loc de soclu, nefericirea ţi-ar fi opera de căpătâi?
Păi cine ar avea nevoie de nefericirea ta?
Cine ar vrea să se înfrupte dintr-un asemenea succes?
Şi-apoi, mai cred că în materie de nefericire perfecţiunea e de neatins.
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Fabienne05 la data de 25/04/10, 04:06 pm

Pilda

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamant inauntrul fantanii.
Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa cateva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul fantanei si ramase uluit de ce vazu. Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematand…
Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati… Secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas in sus. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.
Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism.
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile.
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin.
5) Iubeste mai mult si… scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.


"cu cat cunosc oamenii mai bine cu atat imi iubesc cainele mai mult !!"
avatar
Fabienne05
Faby
Faby

Mesaje : 542
Data de inscriere : 23/02/2010
Varsta : 62
Localizare : bucuresti

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 26/04/10, 08:24 am






Vi s-a intamplat vreodata sa nu va gasiti locul intr-un timp si-un spatiu anume ?Ati avut vreodata senzatia ca ati nimerit din greseala in aceasta lume si ca timpul v-a jucat o festa lasandu-va amanet intr-un spatiu pe care nu-l simtiti al vostru ? Ei, bine ...asa ma simt eu acum .... Sunt trista , dar nu este acea tristete de taiat vene sau acea stare de futu-i , ci ceva mai mult ....starea aceea cand ti-e dor de ceva ce nu ai trait , nu ai avut , nu poti defini .....senzatia ca te vezi pentru prima data si timid faci cunostinta cu tine : -Buna ...eu sunt EU ...tu cine esti ? -Si eu sunt tot EU .....dar eu sunt mai eu , decat EU ..... Incerci sa legi o conversatie cu tine insuti si descoperi ca nu ai puncte comune ;descoperi ca nu ai ce sa-ti spui , nu ai ce intrebari sa pui .... Sunt trista ... Sunt trista ???


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 26/04/10, 08:42 am

Eşti doar dezamăgită. Mai mult de tine decât de alţii. Îţi dai seama că undeva, departe în timp, ori mai aproape de azi, ai făcut o mutare greşită.
Poate că eşti şi un pic furioasă pentru că nu ştii care ţi-e mutarea greşită, nu ştii ce ar fi de îndreptat. Iar dacă intuieşti care e chichiţa, nu mai poţi să corectezi singură, au intervenit şi alţii cu mutările lor.
Şi cred că eşti necăjită că nimeni din cei ce ar trebui să se implice direct în rezolvarea problemelor nu o face, că te lasă singură ( a câta oară?!) să găseşti cheia.
În rest... TU şi cu TINE sigur v-aţi mai întâlnit şi aţi stat de vorbă, sigur aţi găsit puncte comune, aţi fost buni tovarăşi de drum.
Numai că v-aţi mai înstrăinat un pic, s-a aşternut un zid de necuvinte între voi.

avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 26/04/10, 02:27 pm

De pe blogul Irinei



"IQ vs EQ

Ce înţelesei eu din domnu' Daniel Goleman: IQ-ul ţi-l cam dau mami & tati, ţi-l pun frumos în ADN, ţi-l leagă de gât, te-ai pricopsit cu el şi ăla e. Pe când EQ-ul, ça veut dire, inteligenţa emoţionalã, mere îmbunătăţită, se coace, creşte dacă te ştii disciplina, îmbogăţi sufleteşte, un fel de tango pe bulan al minţii. Dacă şezi bosumflat în tine te alegi, să mă scuze spiritele subţiri, c-o pulă ! Teoretică, nu săriţi !
Bun.
Acum mami a pus şi ea ce s-a putut în traistă. Vestea bună e că numa' 20% din binele de care 'om avea parte e legat de IQ, restul vine din felul în care îţi managereşti matale resursele.
O paranteză : acu' 150 de ani aveam un amic, io la facultatea-cu-bila, el paznic la o centrală termică de cartier. Pentru că sunt bătrână şi uit, n-aş putea să spun dacă avea liceul ori numa opt clase. Nu ştiu cât citise dar eu l-am prins în faza de rebusuri. Mă învârtea pe degete în orice discuţie. Sclipea pur şi simplu. Nu ne-am futut, dar nu e sigur că nu s-ar fi întâmplat, dacă pe mine nu m-ar fi mâncat în fund să plec la Mediaş. Nuş ce-a mai făcut. Am închis paranteza.
Revin la écrivain-ul sus menţionat. Cum punem mâna pe succes? Ce tre' s-avem ?


1. Încredere în sine. N-o ai, achiziţioneaz-o de urgenţă !


2. Curiozitate. Nu le ştii pe toate dar ţii uşa deschisă.


3. Puterea de a lua decizii. Dacă o îmbârligi la nesfârşit, păi stai că n-am toate datele, c-aş mai avea nevoie de informaţii, bla, bla, bla-uri... n-ai făcut nimic. Asta-i, tată, ce-am hotărât!


4. Empatie. Nenică, stai aşa, mi-i drag mie de mine, da' mă mai uit şi la sufletu' tău, dă-l în pizda mă-sii de narcisism !


5. Flexibilitate. Te pui bolovan în faţa schimbării, treaba ta ! Dar ar fi de preferat nonrigid, adaptabil la schimbări.


6. Umor. Aici nici nu mai e cazu' să comentăm. Constipatul nu place nici măcar lui însuşi, ce drac de succes să mai aibă la alţii?


7. Inteligenţă. Nţ! Nu aia iniţială, din IQ, ci ţintind mai degrabă calitate în locul cantităţii, eficienţă, chestii de-astea.


8. Optimism. Ce-i aia jumătatea goală a paharului? Aia nici nu există!


9. Perseverenţă. Ai câştigat, continuă, ai pierdut, idem. Cu pasiune, de parcă ţi-ar fi şoptit o ursitoare de treabă că merită.


10. Respect. Te respect, nenică, şi pe tine, dar în egală măsură şi pe mine. De pornim de pe poziţii echilibrate fi-va bine, de nu tre' restabilită balanţa.


11. Conştiinţa de sine. Eee, aici i-aici. Unşpele face cât toate alea zece la un loc. Monitorizează-te, băiete, observă-te, modifică-ţi gândirea, stilul, comportamentul. De poţi!


Mai pe la coadă ne linişteşte nenea Goleman: nu le avem niciunul pe toate 11. Nu în egală măsură. Câte un capitol mai forte, altul mai pricăjit. Cineva care ne cunoaşte bine şi care nu ne urăşte din toţi rărunchii ar putea să ne facă o evaluare mai precisă decât cea pe care am fi dispuşi să ne-o lipim singuri în frunte. Dar care are curajul să întrebe: băi, cum mi-s eu? "



( 15 aprilie 2010 )



avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 26/04/10, 02:32 pm

Irina, draga de ea, e o talentată. O citesc mereu cu plăcere.
Şi de fiecare dată rămân cu gândul: Ia te uită, dom'le ce i-a mai trecut prin gând!
Numai la mine a rămas creierul precum halta Chiraftei de nici trenul nu mai opreşte, darămite vreun gând deştept!
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 29/04/10, 07:46 am

Când un copil de 4 ani vine la tine şi îţi spune “mă doamna, ia ce hâd am desenat”, alţii îţi aduc flori aproape în fiecare zi, la 5 ani ştiu să numere până la 10 şi desenează un fel de tren în loc de o vază, începi să zâmbeşti. Instantaneu.
Cu ei sunt atât de liberă. Pot să cred în dinozauri care apar seara la uşă, zâne şi regine, construcţii imposibile fizic, aragaze de plastic. Mă pot minuna de puzzle-uri, plastilină, fişe de colorat şi perdele cu buburuze. Pentru că eu nu am fost la grădiniţă. M-au dat afară că mă băteam prea mult şi nu lăsam copii să fie atenţi.
M-am auto-binecuvântat cu un job de educatoare a 14 copii minunaţi. Sunt haioşi, enervanţi, zăpăciţi sau timizi, dar sunt minunaţi. Atâta nu m-am jucat niciodată.
Copiii sunt nişte mini-oameni extrem de amuzanţi şi creativi. Sunt atât de liberi…Hai să îi lăsăm aşa!
Nu mai stricaţi copiii! Vă rog!


( de pe blogul lui Lili-o educatoare talentata )


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 29/04/10, 07:50 am

Ce adevărat a zis Doamna!
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 29/04/10, 07:50 am

Nimic nu mă bucură mai mult pe lumea asta, decât că sunt femeie. Habar n-aveţi ce bine e. Noi femeile existăm în raport cu barbaţii. E o lume relativă, iar împreună suntem perfecţi. Doar că atunci când în această simbioză apar crăpături făcute de frică, locul se infectează cu egoism, mândrie, gelozie, posesivitate. Aşa se face că în cărţile de istorie apar atât de puţine femei. Deşi ele au participat la fel de intens la scrierea ei.
Cândva, femeile conduceau lumea. Societatea era una de tip matriarhal iar bărbaţii erau folosiţi doar pentru perpetuarea speciei. Ei au început să inventeze basme şi personaje negative pentru a inocula frica în femei. Ele au muşcat momeala, având nevoie de protecţie. S-au născut astfel zei de sex masculin şi un Dumnezeu care judecă şi pedepseşte. Încetul cu încetul femeile au pierdut puterea lor. Şi bărbaţii n-au încetat să le facă să creadă că ele au nevoie de ei. Şi continuă să le manipuleze.
Femeile au fost lipsite de orice drept, arse, violate, bătute. Pentru ca bărbatul să se simtă tare şi puternic. În timp, s-a creeat o adevărată caracteristică a bărbaţilor, şi anume, misoginismul. Femeile şi-au pus toată încrederea în ei. Iar femeile au dezvoltat o idee cum că sunt incapabile fără bărbaţi. Nu sunt feministă. Absolut deloc. Nu aş putea trăi fără bărbaţi.
Astăzi, în India, dacă o femeie este suspectată de adulter, ea poate fi ucisă de către soţul ei. În China, fetiţele sunt avortate, iar dacă sunt născute, de cele mai multe ori sunt abandonate pe marginea drumului. În Arabia, femeia nu are voie să îşi arate frumuseţea. E normal, într-o societate condusă de bărbaţi, în care şi Dumnezeu are sex masculin. De ce? Nu e o competiţie! Osho spunea că o femeie trebuie iubită, nu înţeleasă. Şi cu siguranţă, nu condamnată.
Eu declar, ca de acum încolo, pentru toate suferinţele la care a fost supusă toată gena feminină, ca revanşă, în fiecare zi să fie…ziua femeii! Cu o floare nu se face primăvară.


( si tot de pe blogul ei )


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 30/04/10, 11:32 am

Cât de uşor iubeşti o petală, un picur de ploaie. Cât de uşor este să te îndrăgosteşti de un curcubeu, un pui de urs panda. Cât de uşor poţi să apreciezi primăvara. Cât de uşor poţi să iubeşti o carte bună, un parfum plăcut. Cât e de uşor să iubeşti un om bun, frumos, deştept, evoluat, respectuos.
Eu personal am decis să aleg Dragostea, în tot ce fac. Este foarte dificil dar este cel mai înălţător sentiment să iubeşti…necondiţionat. A iubi în acest fel, presupune acceptarea consecinţelor liberului arbitru al fiecăruia de lângă tine. Am realizat pe parcurs că mi-e foarte uşor să iubesc părţile mai puţin frumoase din natură. Dar mi-e aproape imposibil să iubesc un om rău.
Pentru fiecare om, exista un nivel până unde poate să coboare cu iubitul? Fiecare iubeşte la nivelul său. Are omul, un nivel de saturaţie a răutăţii pe care poate s-o iubească?
Iubirea necondiţionată presupune iubitul omului şi nu a greşelilor sale? Oare oamenii greşesc că nu sunt iubiţi îndeajuns? Dacă sunt iubiţi, se vor schimba?
Dacă vreau să schimb lumea, ce trebuie să iubesc? Omul se poate disocia de faptele lui, ca eu să îl pot iubi? Cine ar fi responsabil cu iubirea? Oare cei răi au obligaţia de a deveni mai buni, pentru a putea fi iubiţi calitativ?
Aş vrea să te pot iubi mai mult, omule încarcerat în propria ta frică.
Aş vrea să te pot iubi mai mult, nevastă complăcută şi lipsită de femeia din tine.
Aş vrea să te pot iubi mai mult, bărbatule care îţi loveşti soţia şi îţi creşti copilul în limitări.
Aş vrea să te pot iubi mai mult, soldatule care ucizi la comandă.
Aş vrea să te pot iubi mai mult, politicianule care crezi că ai putere asupra liberului meu arbitru.
Aş vrea să te pot iubi mai mult, bancherule nesăturat.
Aş vrea să te pot iubi mai mult, micule Hitler, care nu dai şanse egale tuturor oamenilor şi după aceea îi ucizi prin metode mârşave.
Aş vrea să te iubesc mai mult, românule caraghios care te tot plângi de nefericirea ta, dar nu faci nimic în sensul acesta.
Aş vrea să te iubesc mai mult, nesimţitule care nu ai nici o scuză să te comporţi aşa.
Aş vrea să te iubesc mai mult, incultule, care ai o grămadă de căi să te perfecţionezi şi totuşi nu o faci.
Aş vrea să te iubesc mai mult, profesorule care nu îţi pasă de copii care îi educi.
Aş vrea să te iubesc mai mult, medicule care transformi valoarea vieţii în bani.
Aş vrea să te iubesc mai mult, jurnalistule, care denaturezi adevărul pentru că ţi-e frică să-l expui aşa cum e.
Aş vrea să te iubesc mai mult, omule lipsit de curaj.
Dar nu pot.
Aşa că, fă-te mai bun. Să te iubească şi alţii ca mine, care vor să fii fericit şi care aleg Dragostea. Care sunt responsabili pentru contrabalansarea dramei umane.


(lili blog )


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 30/04/10, 01:22 pm

Am ales de pe blogul unei userite de aici, postarea ce se refera la fratele ei , care a scris o carte ...m-am gandit ca asa il pot promova , pentru ca din ce am citit , se pare ca tanarul are talent ...poate ii vom cumpara cartea si ne vom pune pe lectura :


“Ce faci dupa bac?”- ”Dau la facultate,clar. Nu ai sa ma vezi muncind pe santier !Voi ajunge cineva ! “-”La ce facultate?’ -”Filozofie si Jurnalism,vad eu! ” “-Pai tu esti la electroenergetica. Ce legatura are una cu alta? De ce nu Politehnica?”. Asta era o parte din discutia dintre tata si fratele meu,undeva prin 1994. Au trecut anii si tot Politehnica a fost terminata. Dar marea iubire a lui, a ramas.
“Urasc bocancii astia imputiti,noroiul de pe santier” imi spunea Liviu uneori la telefon. “Nevasta-mea nici nu ma mai lasa sa ma descalt in casa,asa imi put ciorapii. Tot put. Dar ador natura,ador Valea Oltului,ador momentele in care toti asteptam cu sufletul la gura pornirea hidrocentralelor la care lucram si ne mandrim cand trecem in drumul nostru pe langa cate o lucrare finalizata…” si multe altele. Il recunosteam atunci pe Liviu,boemul pe care il stiam de o viata.
“Gata,am terminat cu ingineria si santierul. Mi-am bagat demisia. Am obtinut un post la tv local,am semnat contract cu un ziar. Fac in sfarsit ce am vrut sa fac acum 10 ani ! ” mi-a urlat in telefon de bucurie. Recunosc ca am privit cu scepticism alegerea lui. Nu cred ca am fost singura. Dar atunci cand faci ceva din inima,iti reuseste !
Si lui i-a reusit. Adevarat cu multe probleme dar daca ai langa tine oameni care te vad asa cum esti,poti trece usor peste. In primavara asta,in luna martie,am fost invitata la lansarea lui de carte: “Universul ca teatru”
Mi-au dat lacrimile si mi-am amintit de toate problemele,discutiile,plecari de acasa,certuri,impacari si multe altele pentru a-si indeplini visul.
Liviu isi numeste opera -cartea de povesti . Sunt poveşti ale unor personaje şi se termină cu poveştiile vieţii. „Romanul meu este de fapt o poveste a unei piese de teatru. (…) Este o piesă de teatru care se petrece în New York. Nu am fost în New York, nu am fost pe Broadway, dar acţiunea se petrece acolo”.
„Liviu Popescu este un adept al suprarealismului, care stăpâneşte la perfecţie arta de a nara şi a duce la capăt un subiect. Deşi este lăsată în urmă, prin Liviu Popescu generaţia în blugi revine în forţă, cu avânt tineresc, aducând în peisajul literar românesc un suflu înnoitor”, a afirmat Florian Copcea în prezentarea volumului.
Capitolul II este preferatul meu: Povestile Insulei. De la prima fraza deja ma vad plimbandu-ma pe alei ocrotite de arbusti de cafea si tutun ce “stau de vorba nederanjati de nimeni de la inceputul universului visului. Erau cate doi asezati la mese din frunze late ca de brusture. Cei de cafea consumau tutun iar cei de tutun consumau cafea.iarba de pe insula era necalcata de nimeni. Era cea mai dreapta iarba crescuta.Briza era comandantul de pluton. Arbustii de cafea aveau la capatul fiecarei ramurele,cescute,cei de tutun aveau tigarete”.
Sunt tare mandra de Liviu ! Si il iubesc !
Cartea merita citita !


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vlavi la data de 30/04/10, 02:31 pm

Interesant. Si eu am sa caut cartea aceasta. Deci asa se intituleaza?
“Universul ca teatru”?


avatar
Vlavi
" Buni de Irina "


Mesaje : 20762
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 59
Localizare : Brăila

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 30/04/10, 09:25 pm

Am găsit câte ceva despre scriitorul Liviu popescu.
Romanul, apărut la editura „Lumina” din Drobeta Turnu Severin, a fost
lansat în cadrul reuniunii lunare a Clubului Iubitorilor de Cultură din
Curtea de Argeş, la care au fost invitaţi mai mulţi membri ai colegiului
de redacţie şi colaboratori ai revistei „Gând Românesc” şi ai
cenaclului literar cu acelaşi nume din Alba Iulia.
Volumul de debut al lui Liviu Popescu a fost prezentat de poetul şi
criticul literar Florian Copcea, care a apreciat „scrisul alert, cu
puternice accente spre sublim” al autorului.
„Liviu Popescu este un adept al suprarealismului, care stăpâneşte la
perfecţie arta de a nara şi a duce la capăt un subiect. Deşi este lăsată
în urmă, prin Liviu Popescu generaţia în blugi revine în forţă, cu
avânt tineresc, aducând în peisajul literar românesc un suflu înnoitor”,
a afirmat Florian Copcea în prezentarea volumului.
„Romanul meu este de fapt o poveste a unei piese de teatru. (...) Este o
piesă de teatru care se petrece în New York. Nu am fost în New York, nu
am fost pe Broadway, dar acţiunea se petrece acolo”, a explicat
autorul, care a citit şi câteva paragrafe din roman.
Romanul „Universul ca teatru” va fi lansat la Râmnicu-Vâlcea, pe 29
martie. Liviu Popescu este corespondentul Agenţiei Naţionale de Presă
Agerpres în judeţul Vâlcea.
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 01/05/10, 12:39 pm

Am auzit pe cineva spunand ”la ce-mi trebuie ceas de mînă cand si
telefonul imi arata ora cu precizie”...
Eu cred ca un astfel de gand e gresit. Profund gresit.
De ce un barbat alege sa bea un Chianti si nu un vin de surcele? Ca tot
bautura e si una si alta... Pentru ca licoarea de Chianti lasa in gura
nu numai gust, ci si nostalgii. Iar dupa o poșircă iti pute si canadiana
cu care ai fost imbracat cand ai baut-o...
Valoarea unui om e data de ceasul pe care-l poarta?...Nu, sigur ca
nu...Uitati-va la ce ceasuri au unii imbogatiti contemporani – credeti
ca le-au cumparat pentru ca au râvnă spre orologerie? Nu, le-au luat
pentru ca sunt scumpe... Le-au luat ca sa se laude cu suma pe care au
dat-o, nu cu ceasul in sine... Acesti oameni sunt cei pe care-i vezi la
casele de licitații cumparand tablouri de Luchian, Grigorescu sau
Hieronymus Bosch pentru ca mai apoi se le atarne in bucatarie, lânga
hotă...
Un barbat va avea grija intotdeauna ce pantofi incalță, cu ce stilou
scrie si ce ceas poarta la incheietura mainii. El nu va cumpara replici
de doi bani ale unor ceasuri care costa mii de euro. Si daca o face,
acesta nu e barbat. E un farsor. E un inchipuit. E unul care nu-si da
jos ciorapii albi de prosop, atunci cand are raporturi sexuale.
De ce un barbat alege sa poarte un ceas bun la incheietura mainii?
Pentru ca un ceas de marcă inseamna mai mult decat eleganță.
Inseamna masculinitate.




( blogul lui Mircea Radu )


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 03/05/10, 08:08 am

Esti un nimeni, un anonim, n-ai realizat nimic in viata. Din punct de vedere social esti 0 barat, daca nu ai cont pe FacebookCam asta e atitudinea predominanta mai nou.
Daca nu stii ce inseamna blog, twitter sau wordpress, mai treaca mearga. Ti se explica frumos si linistit, esti intrebat daca n-ai vrea sa incerci, ti se trimit linkuri a doua zi cu blogurile cele mai cunoscute si ti se ofera si sfaturi gratis cum sa-ti faci un blog, un cont de twitter si despre ce sa scrii pe el.
Dar fara cont de Facebook esti un ratat. Persoana care te intreaba zambeste ironic in coltul buzei si se uita la tine de parca tocmai te-ai fi aplecat sa culegi din gunoi un sandwich.
Facebook-ul, Twitter-ul sau bloggingul te ajuta sa comunici mai bine sau din contra? Te fac sa devii mai introvertit?
Intrebarea asta ma macina pe mine la ora asta.
Pentru cei de varsta mea, adica in jur de 30 de ani, internetul a devenit accesibil pe la 20 si de ani, telefoanele mobile tot cam atunci, Facebook-ul si celelalte dupa 25 de ani. Dar pentru generatiile din urma noastra aceste forme de comunicare sunt folosite inca din scoala generala.
Nu ma opun tehnologizarii, dar ma ingrijoreaza interactiunea umana, ma ingrijoreaza faptul ca parem sa pierdem asta in fata tehnologizarii.
Ai cont pe Facebook, ai 200 de prieteni adaugati, dar nu te intalnesti cu niciunul fata in fata. Ori ca iti sunt fosti colegi de liceu, regasiti dupa ani de zile, nemaiavand prea multe subiecte de discutat, ori ca sunt persoane ce-ti cer prietenia numai asa, de amorul artei, ii adaugi acolo si pentru 5 minute pe zi ai impresia ca intr-adevar ai 200 de prieteni. Asa sa fie?
Iti faci blog, intri in vreo comunitate de bloguri si ce faci? Scrii vreo 20 de posturi despre una alta, apoi incepi sa scrii despre alte bloguri si despre comunitatea online. De ce? Lasi comentariu la ala, la celalalt, azi asa, maine asa si ai impresia ca ii ai prieteni pe toti din lista de blogroll. Asa sa fie?
Nu inteleg nevoia de a avea blog daca n-ai nimic de spus (daca iti place sa scrii - inteleg), nu inteleg nevoia de a avea un cont pe Twitter – platforma asta mi se pare o mare mancatoare de timp, iar despre contul de Facebook ma abtin, ca poate imi atrag iar priviri ironice ;)
Sa ridice mana sus cine n-are cont pe Facebook. Sau ar fi trebuit sa intreb invers?


( machoman blog )


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 04/05/10, 05:17 pm

Eu ridic mânuţa şi zic: N-am cont pe Facebook deşi cam de două ori pe săptămână primesc invitaţii să mă înscriu. Mă şi întreb cum de primesc pentru că persoanele care îmi trimit invitaţiile îmi sunt NECUNOSCUTE.
Dar acum... mă întreb şi eu: Ce vrea nene ăsta nervos?
Că de scris... scrie şi el şi încă pare destul de stăpân pe tastă.
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 04/05/10, 05:20 pm

Nenea nu e nervos , ci eu sunt , pentru ca aici postezi numai ce gasesti haios , interesant si deosebit , pe bloguri !!!!


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 04/05/10, 05:22 pm

Enooo, despre nervi să scrii la topicul cu nervii!
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 1 din 8 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum