Ultimele subiecte
» Vorbe înţelepte
Scris de TAVI 14/10/17, 02:49 am

» Topicul de barfe fara frontiere
Scris de TAVI 14/10/17, 02:36 am

» Despre prietenie
Scris de Enola 13/10/17, 11:27 am

» Blue Caffee!!...
Scris de Enola 13/10/17, 10:01 am

» Sa ne amuzam un pic!
Scris de Geta 06/10/17, 01:50 pm

» Enola, azi ești sărbătorită!
Scris de Enola 02/10/17, 12:37 pm

» De ce NU m-am lasat de fumat?!
Scris de Casiana 17/09/17, 06:20 pm

» Libertatea florilor
Scris de Casiana 17/09/17, 06:12 pm

» Toamna din noi
Scris de Casiana 17/09/17, 06:02 pm

» Noapte buna!
Scris de Geta 30/08/17, 09:50 pm

» La multi ani, Leo!!....La multi ani, Trident !!
Scris de Casiana 04/08/17, 10:30 pm

» Pentru oaia ratacitoare .....
Scris de Enola 02/08/17, 02:29 pm

» Sarbatori Religioase si Nationale
Scris de Casiana 21/05/17, 04:22 pm

» Omul din oglinda
Scris de elenita 11/05/17, 06:22 am

» Ton-Tu
Scris de elenita 04/05/17, 08:52 am

» Poezia , hrana pentru suflet
Scris de Quanchi 03/05/17, 01:45 am

» Ce palaria mea !?
Scris de Quanchi 02/05/17, 01:17 am

» Memories ....
Scris de Enola 01/05/17, 01:19 pm

» Papusi...papusi...
Scris de elenita 30/04/17, 07:04 am

» Ciocolata pentru Vlavi !
Scris de Quanchi 30/04/17, 02:24 am

» Look into my eyes
Scris de Quanchi 30/04/17, 02:10 am

» cum rezistati fara masina(autoturism)
Scris de Vlavi 29/04/17, 06:08 pm

» Fereastra deschisa spre lume...
Scris de elenita 24/04/17, 06:27 am

» Pe aripile vantului ....
Scris de Enola 19/04/17, 07:13 pm

» Bancuri misto
Scris de Geta 11/04/17, 04:17 pm

» Arta de sub foarfeca
Scris de elenita 09/04/17, 08:37 am

» Love and Pearls
Scris de Vlavi 07/04/17, 06:31 am

» Scrisori pentru un necunoscut
Scris de Quanchi 31/03/17, 07:23 pm

» Raze de luna...
Scris de Quanchi 31/03/17, 06:37 pm

» Unde eşti, primăvara mea?
Scris de Quanchi 31/03/17, 06:05 pm

» Nu tranti usa cand pleci !
Scris de Enola 31/03/17, 01:35 pm

» Sunt în vârstă şi nu mi-e ruşine de asta
Scris de Quanchi 30/03/17, 01:59 am

» Ce ganduri ne colindă...
Scris de Quanchi 30/03/17, 01:42 am

» Creatii proprii ..proza, poezie,eseuri.....
Scris de Enola 29/03/17, 12:26 pm

» Si eu vreau sa slabesc!
Scris de elenita 27/03/17, 07:35 am

Curs Valutar

Caffee -Blog

Pagina 2 din 8 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 04/05/10, 05:25 pm

daca nu fugi repede de aici, te mushc de urechi !


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 04/05/10, 05:34 pm


Nu am un titlu

Vin câteodată zile... mici. În care nu se întâmplă nimic senzaţional. Ai
vrea să-ţi rămână ceva atunci când le cerni, dar se face seară şi nu a
apărut ceva-ul. Ai fi vrut să-ţi sune cineva la uşă şi să-ţi ceară o
cană cu apă. N-a sunat nici măcar tanti care se anunţase că azi o să
citească apometrele.

Nu-ţi trebuie să citeşti, nicio muzică nu ţi-e pe plac, de-un film n-ai răbdare. Geme scurt telefonul... Vodafone te anunţă că bla, bla, bla.. neinteresant.
Ce vrei? Aş juca o canastă.
Sigur? Nu.
Totuşi, ce vrei? Aş vrea să vreau ceva. Atunci, îndrăzneşte, luptă ca să ai ce-ţi doreşti! Sunt obosită. Culcă-te, poate ai nevoie numai de somn. Ce-oi fi făcut de eşti atât de obosită? Construieşti fabrici şi uzine? Nu, construiesc nişte amărâte de hârtii. Dar dimineaţă era o atmosferă otrăvită în birou. Şi mi-am pus la încercare calmul şi zâmbetul şi înţelegerea şi-au încetat săgeţile. S-au liniştit spiritele dar efortul
ăsta m-a stors şi m-a golit. Mmmda...mergi la somn! Încarcă-ţi bateriile. Am căutat ceva şi vreau să-l pun aici. Are vreo legătură? Nu cred. Păi şi-atunci cum să-l pui? Aşa? Tam-nesam? Da. Ce să fac dacă nu reuşesc să-i găsesc vreo legătură? Pune-l ...nelegat şi culcă-te! N-ai haz deloc. Mai stric şi filmuleţul. PUNEEEEEE-L şi taci !!! Şi pleacă! Bine.
Am plecat. Bine ai făcut. Omori omu' cât poţi să fii de
nesuferită!

E de pe blogul dragei noastre Irina. Ah, ce mi-aş dori să fie şi ea aici, pe forum!
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 06/05/10, 06:53 am

Uneori o muscă tâmpită mi se strecoară în cap şi-ncepe să-mi bâzâie idei
tembele care să mă panicheze.
De-aş prinde-o... vai mama ei, ce i-aş face! I-aş rupe aripile şi aş arunca-o pe geam.
Dar ea e şmecheră, nu stă la prins. Şi e perversă. Niciodată nu mă "atacă" dacă mai e cineva în cameră cu mine. Nuuu! Se asigură că sunt singură , că aş vrea să mă odihnesc, că am nevoie de un pic de relaxare şi-atunci HOP, o simt cum mi se aşeză pe o dendrină şi o face să zbârnâie precum firele de telegraf.
Şi câte n-am încercat să fac numai ca să scap de sâsâitoarea insectă! Televizor mergând, citit de reviste colorate, discuţii uşurele cu amici...
Mai nou, hoaţa asta mi se strecoară în vise. Şi mi le amestecă, mi le "mânjeşte" cu întâmplări de coşmar, cu alergări şi zboruri înterminabile, cu ape tulburi, cu lacrimi, încât dimineţile-mi devin negre, zilele - îngrijorate.
Ah, musco, nu te prind eu vreodată?!
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 06/05/10, 11:30 am

la mine sunt pitici
unul se ocupa de futai
si restul piticilor de ce nu trebuie
hihih
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 10/05/10, 08:18 am

Karla mi-a amintit de istoria unui vecin care avea si el vreo doua vaci pe acasa si care, dupa citeva intrevederi cu cei de la agricol, a priceput ca UE ii da bani ca sa-si faca ferma. Omul a luat-o metodic.
Pasul I.
I s-a explicat ca mai intai trebuie sa se constituie ca persoana fizica autorizata. Ca sa nu piarda marea sansa, s-a dus la Camera de Comert si s-a autorizat, adica si-a trecut vacile pe firma.
Pasul doi
Abia aici a aparut buba. I s-a explicat ca pentru a primi finantarea trebuie sa-si faca ferma, adica cladire dupa standarde. Dintr-odata grajdul lui vechi in care a crescut vaca atitia ani nu mai era bun. Hai s-o faca si pe asta, dar hopa ca, tot conform standardelor UE, ferma lui nu mai trebuia sa fie in localitate. Adica trebuia sa-si ia in concesiune o bucata de teren pe care sa-si construiasca ferma in extravilan. Cind a auzit citi bani trebuie sa bage din buzunarul propriu ca mai apoi sa stea cu mina intinsa ca poate – poate i-o mai da cineva ceva inapoi, s-a lasat lehamite.
Dupa zeci de drumuri, informari si bani aruncati pe geam pentru doua vaci in plus, s-a lasat pagubas.
Doar ca nu i-a explicat nimeni ca daca s-a inregistrat ca persoana autorizata si-a asumat niste obligatii fiscale. Cind a renuntat el la idee (adica dupa vreo doua luni de incursiuni in necunoscut) a primit un plic de la fisc cum ca primeste amenda pentru nedepunerea actelor. Alti bani, alta distractie. Abia acum intelesese ca laptele trebuia contabilizat, ca trebuia sa declare cit tain maninca vacile lui si de unde provine, cit lapte produc si la ce standarde de calitate, cati salariati trebuie sa aiba si cum sint retribuiti, etc. Cu alte cuvinte trebuia sa se ingroape in hirtii si sa-si ia contabil. Banii erau deja doar o mica parte a problemei.
S-a scarpinat ca Moromete in crestet, a mai pierdut ceva timp, a facut niste drumuri si a mai cheltuit niste bani ca sa scape si de beleaua in care intrase si s-a jurat ca nu-i mai trebuie cite zile are fonduri UE si nici bani pe degeaba.
P.S. Una dintre cele mai mari metehne ale romanilor e “uciderea pruncilor in fasa”. N-am inteles niciodata de ce privim si asteptam stuchefiati sa vina investitori straini cu bani si nu le dam nici o sansa alor nostrii sa se dezvolte. Statul la noi sta cu biciul pe cei citiva contribuabili nationali pe care ii are si da facilitati fiscale pentru straini, in timp ce pe-ai nostrii ii ingroapa in dari. E povestea cu capra vecinului de care am mai vorbit. Altadata mai aveam semne de intrebare. Acum am certitudinea ca am sa mor si n-am sa vad vreodata ca vine vreun consilier de la stat sa intrebe cu ce ne mai pot ajuta sa ne dezvoltam, sa mai creem locuri de munca, sa ne fie mai bine noua si lui totodata.
De ce merge Leoreanu sa caute investitori scandinavi si nu le da aceleasi facilitati alor nostrii? Romanii chiar sint asa prosti ca nu pot face o fabrica de lapte? Chiar nu e nici una prin zona!
Si mai zic astia ca prin constitutie statul protejeaza individul? Fals! Ne striveste ca pe muste. “Dezbina si cucereste!”



( blog diana )


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 10/05/10, 02:51 pm

BOC "bocaneste" singur acasa (Palatul Victoria) - CRIZA PENSIEI


Boc isi sapa singur groapa.
Probabil
ca sa vina iar Basesescu sa salveze situatia. Parca vedem jocul din
copilarie -"Hai la groapa cu furnici, boc e aici, ba nu e aici".

Opozitia
si presa nici macar nu se chinuie sa caute nod in papura Guvernului
pentru ca Boc ofera in mod voluntar munitie. Asa cum a cazut singur in
cap Boc, acum se autoflageleza in piata publica si dovedeste ca este
doar paiata lui Basescu.

Se preconiza ca valurile crizei sociale
vor atinge cote maxime in martie si in septembrie 2009.Dupa cursa
infernala a sarmalelor si carnatilor din perioada sarbatorilor de
iarna, romanii au ramas fara bani. Dupa iesirea din iarna care se
anunta foarte grea vor ramane si fara sperante.

Iata ca am debutat in vartejul criza chiar din primele zile ale anului 2009. Macar sintem si noi primii la ceva.

Avem
criza GAZULUI determinata de miscarea abila a Rusiei, criza geopolitica
generata de conflictul din GAZA si criza interna provocata de ordonata
stupida data de Guvernul Boc-criza PENSIEI. La noi pina cu crizele
poarta denumiri ciudate.

ANARHIA SI PROSTIA SALVEAZA ROMANIA

Nici nu am ajuns in data de 10 ianuarie 2009 si deja Guvernul Boc este cel mai hulit guvern din ultimii 18 ani.
Este
injurat in mod egal de oamenii de cultura, de functionarii din
administratie, de medici si asistente, si mai ales de influentii
militari rezervisti care sunt nevoiti sa renunte la posturile din
administratie.
Economia nu mai duduie si deja Euro a depasit pragul
de 4,20 lei. Desigur speculatorii si investitorii externi sunt vinovati
de explozia cursului dar nici Guvernul nu face ceva pentru a stopa
dezastrul. Se vede cu ochiul liber ca BNR-Isarescu nu "se baga" si nu
mai sustine cursul euro/leu si probabil ca stie el ce face. Socant este
ca la Ministerul de Finante a ajuns Ministru un inginer minier-omul de
casa al lui Videanu-adevaratul finantator al Partidului Democrat
Liberal. Eu cred ca nu e acelasi lucru sa ai grija de portofelul lui
Videanu cu gestionarea "visteriei tarii". Dar probabil ca la PDL s-a
citit la sedinta repartizarii ministerelor "portofelul finantelor" si
nu Portofoliul Finantelor si atunci logic s-a repartizat acest minister
lui Videanu.
Probabil ca din mix-ul de
inteligenta dintre un Ministru al finantelor de profesie inginer minier
si un Prim ministru expert in drept constitutional a rezultat textul
din Ordonanta de urgenta referitor la venituri care nu sunt salarii si
nici "salar".

MAREA CIORDEALA NATIONALA- HAIDUCIA INVERSA

Chiar
si haiducia a fost scoasa din drepturile ei istorice. PINTEA, IANCU
JIANU luau de la bogati si dadeau la saraci. Acum Guvernul BOC ia de la
saraci si da la bogati.
Daca guvernantii ne promiteau salvarea
nationala si iesirea din criza economica acum asistam la un splendid
spectacol de JUSTITIE SOCIALA. Numai ca justitia sociala este o ruda
perversa a justitiei pure -virgina legata la ochii care poarta mindra
balanta dreptatii. Justitia sociala este doar o metresa "facuta pe la
spate" in mod egal si democratic de potentatii epigoni fesenisti.
Parlamentarii
someri, "ramasi fara coledzi" cer compensatii tranzitorii, noii
parlamentari cer in continuare bani de la buget pentru cazare sau
locuinta de serviciu chiar daca au case in Bucuresti. Asteptam cohorta
de secretari de stat, sefi de agentii si prefecti care vor cere noi
drepturi si locuinte de serviciu.
Guvernul Boc reduce cheltuielile la deplasarile in strainatate dar mareste numarul de ministere.
Blocheaza posturile din administratia locala dar face angajari pe banda rulanta la noile ministere.
Ultima
statuie a nesemtirii guvernantilor este omiterea cu buna stiinta a
declararii veniturilor sub pretextul confidentialitatii si a textului
semidoct-"conform fisei fiscale". Paradoxal este ca "draga ANI" doarme
in post si nu aplica sanctiuni.
Revenind la criza pensiei este
foarte interesant ce cuprinde Programul de Guvernare PSD-PDL referitor
la "pensionari" executati acum in piata publica.
La Capitolul 7-Piata Muncii se promite ca se vor adopta masuri pentru "Stimularea rămânerii pe piaţa muncii a persoanelor care au împlinit vârsta de
pensionare, precum şi atragerea în activitate a persoanelor pensionate apte de
muncă".


Deci conform programului de guvernare, Boc este in grafic.
Sa vedem cand va pica de la Palatul Victoria daca o sa cada in cap sau se va salva la Cotroceni ?


CAPITOLUL 7
Piaţa muncii

Obiective de guvernare
Echilibrarea pieţei muncii şi reducerea deficitelor sectoriale de forţă de muncă.
Creşterea gradului de flexibilizare a pieţei muncii.
Îmbunătăţirea
accesului pe piaţa forţei de muncă a grupurilor defavorizate,
dezvoltarea pieţei muncii incluzive şi îmbătrânirea activă.
Întărirea dialogului social la toate nivelurile în scopul creşterii aportului acestuia dezvoltarea economică şi socială.
Direcţii de acţiune
Echilibrarea pieţei muncii şi reducerea deficitelor sectoriale de forţă de muncă.
Creşterea gradului de ocupare de la circa 59%, în prezent, la minimum 65%,
anul 2012.
Creşterea participării la formarea profesională continuă de la 2% la minimum
din populaţia în vârstă de muncă între 25-64 de ani; susţinerea înfiinţării
funcţionării comitetelor sectoriale
.
Creşterea
salariului minim brut pe economie astfel încât să atingă 50% din
salariul mediu brut pe economie până la sfârşitul anului 2012; ţintirea
unui salariu brut de 500 EURO la data intrării României în zona EURO.
Creşterea salariului mediu brut nominal pe economie în perioada 2009-2012 cu aproximativ 60%.
· Elaborarea
unui sistem unitar de salarizare a funcţionarilor publici şi a
personalului contractual bugetar care să aibă la bază criterii de
diferenţiere şi corelare a salariilor între funcţii şi domenii de
activitate bugetară.
· Absorbţia eficientă a resurselor
financiare europene destinate dezvoltării resurselor umane, astfel
încât să se asigure suportul de formare profesională şi ocupaţională.
· Simplificarea procedurilor de angajare şi concediere a lucrătorilor, concomitent cu măsuri de securizare a locurilor de muncă.
·
Sprijinirea dialogului angajator - angajat în flexibilizarea
programului de lucru, în facilitarea mobilităţii ocupaţionale,
profesionale şi geografice.
· Reorganizarea Agenţiilor Judeţene de Ocupare şi Formare Profesională astfel încât acestea să fie prezente şi în mediul rural.
·
Restructurarea centrelor de formare profesională a serviciului public
şi punerea lor în sistem de competitivitate pentru ocupare şi formare
profesională.
· Stimularea, prin măsuri fiscale, a participării salariaţilor la formarea profesională continuă.
· Asigurarea serviciilor de formare profesională pentru persoanele din mediul rural şi din cadrul grupurilor vulnerabile.
· Stimularea rămânerii pe piaţa muncii a persoanelor care au împlinit vârsta de
pensionare, precum şi atragerea în activitate a persoanelor pensionate apte de
muncă.
· Intensificarea procesului legislativ şi de aplicare a măsurilor instituţionale care vizează reducerea muncii la negru.
·
Redimensionarea competenţelor şi a atribuţiilor instituţiilor de
control în scopul creşterii exigenţei şi responsabilităţii în actul de
control al raporturilor de muncă
precum şi în ceea ce priveşte asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă.





Publicat de
Catalin Stochita
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 13/05/10, 08:01 am

Nu ştiu de unde apăruseră. Erau doi. Mici cât două perechi de şosete strânse ghem. Mai pufoşi însă. Albi, cu nişte dunguliţe şterse, gri. Stăteau atât de apropiaţi unul de celălalt, încât nu-ţi dădeai seama unde se termină primul ca să înceapă al doilea. Doi căteluşi ai străzii, pierduţi sau părăsiţi de căţeaua care i-a fătat, aciuaţi în faţa blocului meu din Pantelimon.

M-am aplecat spre ei. Întotdeauna mă las pe vine când e vorba de căţei. Vreau să-i asigur că nu sunt deloc mai înalt decât ei. Că a fost doar o impresie greşită de-a lor. Şi că-mi plac mai vreau să-i asigur. I-am mângâiat pe amândoi. Mă priveau cu ochii ăia duioşi şi dădeau din codiţe. Ne-am hârjonit câteva minute, apoi am plecat să-mi fac treaba. Aşa azi, aşa mâine, aşa multe zile la rând. Creşteau văzând cu ochii.

La un moment dat, unul a dispărut. M-am interesat pe la vecinii ce petrec mai mult timp prin faţa scării şi-a blocului, ce s-a întâmplat cu el. Nimeni nu ştia nimic. Pesemne s-a înhăitat cu alţi maidanezi şi-şi face veacul prin alte părţi ale junglei urbane. Cel puţin aşa vreau să cred. A mai rămas doar unul. E ditai dulăul acum. Aproape de fiecare dată când ies cu a mea căteluşă, ca să-şi facă nevoile, sau la chioşcul din spatele blocului, după ţigări, ori ca să plec spre oraş cu diverse treburi, ne întâlnim – eu şi prietenul meu fără nume. El nu ştie cum mă cheamă pe mine, aşa cum nici eu nu ştiu cum îl cheamă pe el. Dar suntem prieteni. Aşa cum şi Daisy a mea a primit cadou, din partea-mi, o tonă de apelative, care mai de care mai sugubeţe, aşa şi pe maidanezul ăsta îl strig în toate felurile. Întrebarea mea preferată, când îl văd, e “ce mai faci mă, ţiganule?” … Hai, spuneţi-mi că tră` să-i zic “rrom” de fapt, ca să vă altoiesc!

Unde vreau să ajung cu povestea asta? Păi, mă gândeam ieri, în timp ce-i mângâiam coama aia deasă şi murdară, de dulău al străzii – timp în care el, ca de fiecare dată când ne întâlnim, se dădea “tolănit” în faţa-mi, ca să-l mângâi mai bine – că ar trebui ca oamenii să fie un pic mai “câini”… Mă gândeam că de când ne ştim, eu şi “ţiganul” meu, doar atât a primit de la mine – mângâieri. Şi pentru atâta lucru, cu oricâţi tovarăşi canini este împreună în momentul în care mă vede, oricât de mare a crescut şi oricâtă importanţă o avea el în gaşca-i, întotdeauna îi lasă pe ăia, vine spre mine, dă din coadă şi se face afiş la orizontală. Ca să-l mângâi. Şi ca să mă “mângâie”, la rându-i. Ca doi prieteni veritabili.

Eu zic să punem mâna să vindem fiecare câte un kil de câine, din om… şi să cumpărăm, cu banii primiţi, câte un kil de om, din câine.







(pe blog alin farcas in" d'ale mele" )


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 13/05/10, 09:01 am

Da, ar fi o trebă bună, asta.
La urma urmei animalele se dovedesc de multe ori mai umane decât animalul din noi.
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 13/05/10, 09:04 am

trist dar adevarat!
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 13/05/10, 10:49 am

gandul puterea-gandului
Cerşetorul de solidaritate

de Florin NEGRUŢIU






Te ştiu de mult, mi te agăţi în fiecare zi de picioare, umil şi
mieros ca un cerşetor. Întorc îngreţoşat capul şi te aud cum mă
înjuri pe la spate de mamă. N-ai nevoie de banul meu, obrazul ăla
gros îţi plesneşte de sănătate, dar aşa te-ai învăţat: să mă
buzunăreşti, să mă fraiereşti,
să mă
faci
. Pentru tine, am fost întotdeauna un prost bun
de jefuit. Ai mei m-au învăţat să las de la mine, să învăţ, să las
loc de bună ziua şi chiar să fiu căpos ca să răzbesc, dar nu mi-au
zis nimic despre tupeu.

Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin. Ce
altceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azi
solidaritatea
mea? Spui că ţi-e greu,

trebuie să fim solidari în faţa crizei.
Eu, solidar cu tine?! N-am
nimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta. Când tu
te-ndopai, eu strângeam cureaua. Când tu petreceai la iarbă verde
cu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeai
folcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore peste
program. Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani
la
stat, eu băgam sâmbete şi duminici la privat ca disperatul. Ştiu că
nu-nţelegi cum e cu privatul decât dacă are şi un Channel în
coadă.

Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-mi
paradă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingi
un bec în cameră, ca să te vadă strada
că şi tu te restrângi.
Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitul
anului, ca să mă convingi că şi tu suferi. Ce-ţi lua să te gândeşti
la "austeritate" anul trecut, când te spărgeai în chermeze
electorale? Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt,
tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.

Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, în
loc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, să
fie ei solidari cu tine.
Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi de
pamperşii lui fi-miu. E spre binele tău, crede-mă!

Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tău
monstruos. Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe la
cinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care mă
umileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mă
trimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.

Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cu
vederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni. Printr-o
glumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de la
naştere. M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitar
aş fi vrut eu să fiu. Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, din
frică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic în
talk-show-uri şi în gazete.

Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor. Nu
ştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea mult
să-ţi spun România. Eşti Fratele meu mai
mare, manelistul. Ştiu că
nu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, ci
doar dispreţ.
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 13/05/10, 07:18 pm

Pentru că nu pot fi femeie şi curvă, la un loc.
Sau chiar dacă.., tot nu m-aş bucura de recunoaşterea livrată o dată cu
statutul, aşa cum se întâmplă în cazul ăstora cu codiţe răsucite.
Guiţ-guiţ. Pe care femeile îi doresc şi bărbaţii îi invidiază. Când eşti
femeie şi scorpioană, toate ouăle şi oţeturile pământului vin într-o
mişcare accelerată cu direcţie orientată cu precizie: spre tine. În
meniu se adaugă recolta de roşii şi acatiste, oferite de popa în locul
mielului de Paşti. Asta ca să nu te plângi că rămâi pe dinafara
tradiţiei.
Vreţi bărbaţi cinstiţi? Faceţi-i!!!



Vreţi porci pe masa de Crăciun? Faceţi-vă abonament la sala de
“fiţ-nes şi impresii”, ca să căpătaţi rezistenţă fizică, doamnelor, că
domnii se holbează a nedumerire. Păcat că tot ei sunt ăia care pricep
mai în profunzime frazele astea, chiar dacă nu sunt în target. Paradoxul
feminin e că întotdeauna porcul rumenit şi bine făcut va câştiga în
faţa pieptului de pui, oricât de ne-la-grătar ar fi el preparat. Ăsta
ultimul e întotdeauna sec şi n-are nici un gust, în schimb, celălalt
poate fi mai fraged, mai muşchiuleţ…, mai în sos, mai fără soţie.. de
preferat. Acuma, şi asta depinde. De cât de tare poţi să strângi din
buci când ţi se miaună în receptor despre încă un Revelion în familie.
În familia lui, mai exact, care nu te include în nici un chip, nici
măcar în coşmarul neveste-sii. Că aia e ocupată toată noaptea dintre ani
şi nu neapărat cu somnul, cum ţi-ar plăcea ţie să crezi.
Pfff, ce m-am răcorit!

Mami, când o să fiu mare, o să mă fac porc!



Acuma, problema se pune din fragedă pruncie, unde prima poveste care
li se spune băieţeilor e aia cu un singur fluturaş şi mai multe
floricele. Greşeală! Apoi urmează faza de învăţat poezii, unde “Căţeluş
cu păru’ creţ” e deschizător de drumuri, mai multe simultan, că
întotdeauna e bine să ai alternative. Unii au dezvoltat sistemul până la
nivele diferite de amante, pe algoritm piramidal.
Ştim cu toţii că multe chestii din copilărie ajung să te urmărească
toată viaţa. Pe tine sau pe nevastă-ta, după caz. Reprezentativ pentru
poezia din exemplu e versul “Şi se jură că nu fură”, dar l-am prins
cu dânsa-ntr-însa
, în traducere liberă…
Deci am stabilit, mamele au parte din vină. Cu toate că, degeaba
lansezi un produs pe piaţă, dacă n-ai consumator interesat. Că dai
faliment, maică, şi te apuci urgent de alt business. Însă produsul
acesta are o calitate cu adevărat uimitoare: e reciclabil şi, culmea,
nici nu se consumă. Nici măcar psihic, că, în rest, ştim despre
spermatogeneza că are “instant” pe etichetă. Un fel de “all you can
fuck” – la un împinge tava şi alte cele, pe o scară mai largă.
Curiozitatea mea e însă, când or ajunge la casă, de unde or scoate ei
atâtea carduri de credit. Căci tocmai ăla se pierde pe drum – creditul.
p.s. şi tot rămân la părerea din titlu, fiindcă tare trebe’ să fie
fain cât încarci nota de plată


( de pe blogul blondei care gandeste )




avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 14/05/10, 06:20 pm

hellooooo
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 15/05/10, 07:18 am

Arunc ganduri în mare

Privesc marea... e
atâta frumuseţe... simplitate și putere...


Arunc gândurile cu parfum
de amintire și aştept... vreau să văd cum valurile le poartă până
departe... cât mai departe de țărmul inimii mele...închid ochii și
aştept... un parfum cu aromă de iubire se întoarce înspre mine...

Încerc să fug... să
alerg cât mai departe... simt adierea vântului cum mă îmbrăţişează, mă
atinge... mă opresc...

Valurile dansează... vântul aduce şoapte de
departe... astăzi nu este o zi potrivită pentru a arunca gânduri cu
aromă de amintiri...


deny´s

Pentru Enola
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 19/05/10, 07:12 pm

De ce iubesc Romania
Nu, nu încerc nimic. Este dezvinovăţirea unui vicios, a unui
împătimit în iubire. Poate că suferinţa este o punte de legătură. Să
iubeşti, să oferi fără să ceri nimic în schimb. Nu, nu dezinteresat şi
nici altruist, să iubeşti pur şi simplu. Aşa cum respiri. România este
şi ea o femeie. Cu bunele şi cu relele ei. În ochii ei, ai să afli
suferinţă şi bucurie, bucuria suferinţei. Nu şi-a propus nimic altceva
decât să vieţuiască. A stat acolo unde i-a fost locul, nici în mijlocul
frunţii ca păduchele, nici în vatră amestecată cu cenuşa (cu toate că
cenuşii i-au fost şi amintirile şi privirile). A fost violată, a fost
posedată, a fost terfelită, aruncată la marginea comunităţii, împroşcată
cu noroi, cu vorbe grele, cu mizerii, cu închisori, cu pumni în gură.
Le-a suportat înghiţindu-şi amarul. Ştia că suferinţa este un dat nu o
virtute. Ea nu a fost virtuoasă, a fost doar trăitoare. A rezistat. De
fiecare dată când credea că poate visa (atâta drept îi mai rămăsese)
veneau vremuri tulburi şi măturau totul în cale.
România nu are străzi asfaltate.
România nu are multe, pentru că din multul şi din preaplinul ei se
benchetuieşte pe orinde. România este murdară, urduroasă, necurăţată,
nepieptănată, o ruşine, o zdreanţă. Dacă este aşa (dar ochii mei plini
de urdori nu văd bine) e pentru că i s-a luat totul. I s-a luat oglinda,
i s-a luat pieptenele, i s-a luat apa, i s-a luat aerul (abia mai
respiră uneori). De cele mai multe ori lucrurile ei sărăcăcioase au fost
luate şi abia pe străzile cele mari şi frumoase au fost azvârlite pe un
colţ de trotuar. Cine să aibă timp să le privească? Cine să le cumpere?
Mirajul vitrinelor (goale, serbede, fără viaţă) au făcut ca
lucruşoarele acelea să fie călcate în picioare.
România nu are nimic. Nici măcar demnitate. Greşit. Ea ştie să sufere în
tăcere. Se prăvăleşte în sine şi plânge. Chiar şi aşa ea iubeşte. Nu
şi-a dorit să fie săracă, nu şi-a dorit să fie singură, abandonată,
uitată. Dar ce poate face? Nu prea multe. Din păcate, nici cei ai ei nu
prea şi-o mai doresc. Unii chiar o urăsc.
România manelistă.
Ea nu a fost aşa, ea ştia să doinească, să cânte la nunţi şi la botez,
ştia să bocească atunci când îi murea cineva drag. România este normală,
numai că i se bagă pe gât nimicuri. Îi vine să vomite. Şi vomită, dar
pe tăcute, fără să icnească prea tare. nu vrea să deranjeze. Frunzele ei
cântau, păsările cântau ca peste tot. Solzii cântau şi ei făcând valul
să se încreţească.
România de căcat.
Nu, ea niciodată nu a zăcut prin şanţuri, aşteptând s-o spele ploile. Ea
niciodată nu şi-a ascuns faţa în spatele zidurilor şi porţilor de
cetate. Ea a fost deschisă, a îmbrăţişat pe oricine cu drag. Singurele
vicii pe care şi le recunoaşte au fost răbdarea (şi a răbdat multe) şi
dragostea – a iubit fără de măsură.
România peturilor şi a gunoaielor
România a fost băgată cu de-a sila în hora consumismului. „Omul nou”,
omul care îşi pierduse totul (începând cu părinţii, cu trecutul, cu
rădăcinile, cu obiceiurile, cu iubirea de sine şi de aproapele) era şi
el aruncat de pe o zi pe alta. Şi pentru că îi era greu, arunca în jur
tot ceea ce-i prisosea lui, scârba, uitarea şi mizeria, jegul. O voce
venită de departe spune şi ea cu durere „nu te întreba ce face ţara
pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ţară”…şi a plecat.
România nu ceartă şi nu cere socoteală. Ea aşteaptă. Ea ştie că odată şi
odată, va fi şi ea iubită pentru ceea ce este. Ea ştie că se va cineva
şi pentru ea care să-i aducă apă şi săpun la pat, care o s-o ajute să se
spele, să se ridice şi încet, cu spaimă să-şi arata faţa în curte.
Să-şi ia locul care este al ei.
Toţi cei care au bălăcărit-o ori au plecat ori vor pleca capetele. Ea
ştie să fie femeie. Şi o femeie iartă multe. Şi plânge mult. Munceşte
mult. Suferă mult. România aşteaptă. Chiar dacă oamenii nu mai au
răbdare, chiar dacă şi ei se opresc şi ridică piatra. Ea tace. Şi
aşteaptă. E datoria ei să-i iubească pe toţi fără de măsură. A fost şi o
să fie terfelită, ei nu-i pasă. Ea aşteaptă. Ea ştie doar un singur
lucru: toate se surpă, totul se prăvale, IUBIREA rămâne. Şi ea ştie să
aştepte. Totul se cerne: şi lacrimile, şi troienele, şi necazrile, şi
bucuriile. Ea aşteaptă. Pe banca de la poartă. Nu, nu stă cu mâinile în
sân. Dar aşteaptă în felul ei.
România, te iubesc.
Te iubesc pentru că nici eu nu sunt mai breaz. Sunt asemeni ţie. Ce
contează dacă sunt singur. Nu-i nimic. O să stăm amândoi la poartă. O să
aşteptăm. O să iubim. Şi o să răbdăm împreună. O să ne privim ochi în
ochi. O să ne spunem poveşti. Şi timpul o să se toarcă. Noaptea o să ne
strângem unul în altul să ne mai încălzim cu puţinul sufletelor noastre.
O să aşteptăm. Or să treacă toate frigurile, toate convulsiile. Or să
iasă slăbiţi, or să se mişte mai greu. Dar cum spui tu: cu răbdarea
trecem marea. Dacă ar fi să fie, ţi-ai pune toată marea asta pe tine. Să
te cureţi odată pentru totdeauna. Dar nu-i timpul. Marea îşi are
treburile ei.
România te iubesc. Aşa spune marea. Şi o cred. România te iubesc. Aşa
spune şi Dunărea care ştie mai multe decât mine, că doar vine de
departe. România te iubesc. Aşa şoptesc şi copacii atâţia câţi au mai
rămas. România te iubesc. Aşa spune cerul. Şi-l cred pentru că el este
mare şi ne acoperă pe toţi, fără părtinire. Românie te iubesc, spune
însuşi timpul. Şi-l cred că el ştie ce spune.
România te iubesc!
Cu toate lacrimile tale. Cu toţi săracii tăi. Cu toţi copii tăi
abandonaţi. Şi dacă nu pot să fac mai mult, măcar să ştii că te iubesc.
Dacă eşti urâtă este pentru că şi oamenii ţi-au fost deformaţi, urâţiţi,
striviţi ca să intre în noile forme. Dacă eşti meschină şi jalnică şi
josnică este pentru că ei, te-au vrut aşa. Te-au lăsat să cauţi în
gunoaie cojile lor uscate. Te-au umplut cu scârnăviile şi mizeriile lor.
Nu suportau să te vadă altfel decăt ei. Se spune că „Acceptam
mediocritatea atata timp cat suntem parte din ea.” Te-au vrut asemeni
lor, mediocră, spelbă, incultă, incoloră, inodoră. Se simţeau bine când
puteau înjosi. Iar tu îi iubeai şi încă îi mai iubeşti. Eşti vicioasă
până în adâncurile sufletului. Iubirea şi răbdarea sunt viciile tale. Te
iubesc aşa cum eşti, vicioasă. Te iubesc cu toate îndurările şi
răbdările tale care nu ştiu ce-i ăla capăt. Te iubesc cu toată iubirea
ta.
România te iubesc.
Dar tu nu eşti urâtă. Urâtă este doar oglinda în care se oglindesc ei.
Tu nu eşti meschină. Meschin, scorojit şi intrat la apa cea plină de
lături le este sufletul. În micimea lor ei nici nu mai bagă de seamă că
nu se înalţă nici până la genunchiul broaştei. Şi de acolo din orbirea
lor, nu mai văd nimic în jur. Şi dacă nu văd cred că nici nu există
altceva. Nu concep că mai poate exista şi altceva. Ceva frumos, ceva
pur, ceva curat aşa cum este iubirea ta.
România te iubesc, aşa sfârtecată cum te-au lăsat să crăpi. Numai că tu
te ridici din ţărână, îţi scuturi durerile, îţi pui palma streaşină şi
astepţi. Ochii tăi sunt izvoare de iubire. Răsuflarea ta, dospeşte
dulceaţa chemării.

„Oricine înjoseşte înseamnă că e josnic.”
„Om este acela care poartă într-însul ceva mai mare decât el.”
“Există o ură neîmpăcată împotriva binelui şi o groază adâncă şi
dispreţuitoare faţă de tot ce este frumos. Într-atâta încât mă întreb
dacă surprinzător nu e faptul (care-i indigna pe cărturari şi farisei)
că Hristos mânca şi bea cu vameşii şi păcătoşii, ci faptul că vameşii şi
păcătoşii mâncau şi beau cu Hristos.” (N. Steinhardt – Jurnalul
fericirii)

“Societatea s-a schimbat mai mult decât omul, ale cărui nevoi
esenţiale nu pot varia în funcţie de epocă. Ţăranul vechi, cel pe care
l-am cunoscut în copilărie, este pentru omul de astăzi greu de definit,
aşa cum greu de înţeles sunt noţiunile de om cumsecade, nobleţe, cinste,
curaj, grijă, ascultare, rânduială, cuvânt dat. Sunt cuvinte pentru
care merită să te baţi. Persecuţii, suferinţă, nesiguranţă, violenţe,
sărăcie, mizerie, efortul penibil de a supravieţui etc. – aproape toate
sunt concepte greu de înţeles pentru lumea tradiţională. Sau aveau alte
accepţiuni.
Gustul pentru trecător, pentru lucrul care nu durează… În acelaşi timp
tot ce făceau era definitivul însuşi.
Civilizaţia ţărănească nu cunoaşte lupta pentru autodepăşire. Este o
calmă şi bună exprimare a bucuriei de a exista.” (Horia Bernea – Câteva
cuvinte despre muzeu, cantităţi, materialitate şi încrucişare)

România te iubesc pentru că încă mai ai puterea să iubeşti şi să-i
laşi în prejma ta căci ştiu că minunea cea mare şi nevăzută e pe cale să
se împlinească. Te iubesc România.


( cosmacpan's blog)


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 20/05/10, 07:33 am

Nu ştiu dacă a mai scris cineva despre umbrela omului. Deşi, este un element important, care insoţeşte omul pe toată perioada vieţii sale. Ca săpunul. (Sperăm noi, pentru binele evoluţiei).
Când eşti copil, umbrela ta este colorată, are urechiuşe şi ochişori. De obicei, o uiţi peste tot. Nu prea îţi pasă că te plouă. În adolescenţă, umbrela ta devine personalizată. Chiar şi cu poza primei come alcoolice. Este neapărat şi vital, să fie o umbrelă fashion. Să se asorteze cu ţinuta. Îi pui şi nume de alint. Faci coreografie cu ea la balul de absolvire.
Într-o relaţie, împarţi umbrela cu iubi. Te ţine mai aproape. O plimbi în parc, la gpătare, la job. Investeşti într-o umbrelă serioasă şi de calitate. Nu-ţi mai permiţi să îţi uzi coafura.
La bătrâneţe ai umbrela ta personală, pe care n-o mai împarţi. Veche, hâroasă, reparată, într-o culoare sumbră. Dar ţii de ea cu dinţii.
Departe de izul tragicomic al acestei scrieri, există un substrat mult mai adânc. Umbrela reprezintă unul dintre multele instrumente, prin care omul s-a adaptat la viaţa pe Terra. Şi la viaţa socială.
Întrebarea mea este, cât de mult, noi oamenii ne mai putem adapta la toate non-valorile pe care alţii le creează? Cât de aproape este adaptarea de acceptarea tacită a condiţiei? Cât de mult subminează adaptarea, cursul evoluţiei? Cât din adaptare înseamnă conformare?
Adaptarea fără evoluţie nu există, pentru că nu poţi accepta ceva ce nu s-a schimbat. Adaptarea noastră, a românilor, este un semn că evoluăm?




(lili's blog )


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Enola la data de 20/05/10, 07:37 am

Si tot de pe blogul lui lili ....

Duminica in parc



Ieri, l-am luat pe iubi de braţ şi căţelul de lesă şi am purces către o gură de relaxare în parcul municipal. Eram exstaziată de natura colorată şi de faptul că pot să mă implic mai mult, în primăvară.
Din păcate, un sfert din populaţia oraşului a gândit aşa.
Am nimerit într-un inveliş de oameni care îmi blocau accesul la o urmă de linişte. Şi nu orice fel de oameni…cei mai urâţi care i-am văzut vreodată.
Adolescenţi lălâi, neîngrijiţi la modă, mahmuri. Femei grase, deformate, care după colţurile gurii lăsate în jos, părea că n-au zâmbit din copilărie. Bărbaţi diformi, şmecheri, uitaţi de păr şi bun simţ. Piţipoance în tocuri de 12 cm şi cocalarii de ocazie. Familia “blugi”, familia: mama-obeză, tatăl-o schijă, familia părinţi la 18 ani, familia: ea în tocuri, el în pantaloni scurţi.
Aveam impresia că am nimerit la întâlnirea naţională ai haifaivului şi a celor nedoriţi de pe site-rile de matrimoniale. Şi jumătate dintre ei celebrau asta la o sămânţă, a cărei coajă o aruncau indiferenţi, pe jos.
Căutam cu disperare un om frumos. Cineva cu o aură aparte, cu charismă. Nimeni. singurele imagini plăcute la privire erau copacii, trişti parcă la ce se perinda sub secularismul lor, copiii, căţeii şi cuplurile de bătrânei.
Am plecat deprimată din parc. Am văzut încă odată realitatea din jurul meu. Dar nu am ce să fac. Decât să fiu un exemplu. Şi să plec din România.


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49175
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 56
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 20/05/10, 11:21 am

Lili daca ar fi fost desteapta ar fi cautat cu privirea carucioare cu bebeci...ei sunt tot ce poate fi mai frumos pe lume...in parc sunt destui...iar daca te apropii de ei cu un mic gest, si ai dragoste in tine, cel mai plangacios bebe devine ranjit si intinde manutele spre tine..iar mamicile pot zambi si ele cand vad odorul fericit"socializand"

ce ne mai place noua romanilor sa ne dam victime ...superioare!
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 21/05/10, 05:51 pm

Îţi dau dreptate, Demelza. De data asta Lili asta a dat-o-n bară.
Cine eşti tu să etichetezi pe toţi ceilalţi ca fiind urâţi?
Nu şi-a pus deloc întrebarea dacă şi ea o fi privită/ analizată de alţii ?
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 21/05/10, 07:40 pm

Vlavi...fiecare vede dupa cum are sufletul...si ce a scris tanti lili chiar ma nervozat la nervii capului...deobicei multe persoane scriu asa de furie si de draci..de neimpliniti ,arunca cu noroi aiurea..nimeni nu are dreptul sa judece pe alti..cu siguranta trecem toti printr-o perioada dificita dar asta nu ne da dreptul sa vomitam venin peste tot...eu cand ies din casa caut sa vad frumosul si albul din lume,nu ma intereseaza cum e lumea imbracata ,nici nimic altceva...dupa cum am zis..imi plac copii si ma lipesc peste tot de ei,imi iau energie din zambetul lor inocent

ar mai fi de zis dar tac..nu-mi place sa vb mult
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 21/05/10, 07:48 pm

o fi si la menopauza Lili?

pfff..cate fundulete si pachetele frumoase nu pot vedea in parc
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 21/05/10, 07:52 pm

Azi am avut inspecţie. Şi picii mei lucrau pe echipe, făceau postere cu desene care să reprezinte drepturile copilului.
Şi una dintre inspectoare îi atrage atenţia unuia dintre ei că nu desenase picioarele băieţelului la fel de lungi.
Iar Denis i-a răspuns foarte tăios : Dar dacă aşa l-a născut mama lui!?
Ei, cum ţi se pare???
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 21/05/10, 08:05 pm

Doamna Inspectoare nu stie ca exista si cazuri din astea?

Denis stia..
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 21/05/10, 08:21 pm

Ori poate că ea nu vroia să-şi amintească de asta. Sau poate era setată să găsească noduri în papură.
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de TAVI la data de 21/05/10, 08:32 pm

inspectoarele erau nfhh



'SEXUL REPREZINTA SURSA VIEȚII ȘI NU VOM ÎNVĂȚA SA VENERAM VIATA PANA NU ÎNVĂȚĂM SA ÎNȚELEGEM SEXUL
avatar
TAVI
star porno

Mesaje : 12492
Data de inscriere : 21/05/2010
Varsta : 41
Localizare : GALATI

Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Vizitato la data de 21/05/10, 08:42 pm

Măi... posibil...
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Caffee -Blog

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 8 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum