Ultimele subiecte
» Topicul de barfe fara frontiere
Scris de TAVI 13/07/17, 11:23 am

» Sarbatori Religioase si Nationale
Scris de Casiana 21/05/17, 04:22 pm

» Blue Caffee!!...
Scris de elenita 14/05/17, 03:46 pm

» Omul din oglinda
Scris de elenita 11/05/17, 06:22 am

» Ton-Tu
Scris de elenita 04/05/17, 08:52 am

» Poezia , hrana pentru suflet
Scris de Quanchi 03/05/17, 01:45 am

» Ce palaria mea !?
Scris de Quanchi 02/05/17, 01:17 am

» Memories ....
Scris de Enola 01/05/17, 01:19 pm

» Papusi...papusi...
Scris de elenita 30/04/17, 07:04 am

» Ciocolata pentru Vlavi !
Scris de Quanchi 30/04/17, 02:24 am

» Look into my eyes
Scris de Quanchi 30/04/17, 02:10 am

» cum rezistati fara masina(autoturism)
Scris de Vlavi 29/04/17, 06:08 pm

» De ce NU m-am lasat de fumat?!
Scris de Vlavi 29/04/17, 07:42 am

» Fereastra deschisa spre lume...
Scris de elenita 24/04/17, 06:27 am

» Pe aripile vantului ....
Scris de Enola 19/04/17, 07:13 pm

» Bancuri misto
Scris de Geta 11/04/17, 04:17 pm

» Arta de sub foarfeca
Scris de elenita 09/04/17, 08:37 am

» Love and Pearls
Scris de Vlavi 07/04/17, 06:31 am

» Scrisori pentru un necunoscut
Scris de Quanchi 31/03/17, 07:23 pm

» Raze de luna...
Scris de Quanchi 31/03/17, 06:37 pm

» Unde eşti, primăvara mea?
Scris de Quanchi 31/03/17, 06:05 pm

» Nu tranti usa cand pleci !
Scris de Enola 31/03/17, 01:35 pm

» Despre prietenie
Scris de Quanchi 30/03/17, 02:48 am

» Sunt în vârstă şi nu mi-e ruşine de asta
Scris de Quanchi 30/03/17, 01:59 am

» Ce ganduri ne colindă...
Scris de Quanchi 30/03/17, 01:42 am

» Creatii proprii ..proza, poezie,eseuri.....
Scris de Enola 29/03/17, 12:26 pm

» Si eu vreau sa slabesc!
Scris de elenita 27/03/17, 07:35 am

» Tatici pentru copii
Scris de elenita 27/03/17, 06:08 am

» Anotimpul povestilor
Scris de elenita 27/03/17, 06:04 am

» Do you need a hug ?
Scris de elenita 25/03/17, 02:12 pm

» Dedicatii muzicale !!
Scris de Quanchi 25/03/17, 04:24 am

» Joacă-te cu mine, rază de soare!
Scris de elenita 21/03/17, 06:36 am

» Viata, pur si simplu !
Scris de TAVI 20/03/17, 10:28 pm

» Politica ???....O curva !
Scris de Geta 19/03/17, 11:21 pm

» Zambetul ...acest Super Glue al sufletelor ....
Scris de Quanchi 15/03/17, 01:22 am

Curs Valutar

Povesti langa semineu

Pagina 2 din 3 Înapoi  1, 2, 3  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Adry la data de 30/11/10, 08:30 pm

Eno ii doresc micului David multa sanatate


Ma indoiesc deci gandesc. Gandesc deci exist. Exist deci exista Dumnezeu!

avatar
Adry
" Cinderella "


Mesaje : 1325
Data de inscriere : 21/11/2010
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Enola la data de 01/12/10, 08:55 am

Imi pare rau ca trebuie sa stric o zi asa de frumoasa , dar acum m-a sunat Marian plangand si mi-a zis ca micul David nu a mai rezistat ...Dumnezeu l-a vrut langa el ...a vrut sa-i potoleasca chinul si suferinta ....
Sa-ti fie somnul lin , ingerasule !


avatar
Enola
"Cio-Cio San"


Mesaje : 49164
Data de inscriere : 19/02/2010
Varsta : 55
Localizare : somewhere in time

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Vizitato la data de 01/12/10, 09:04 am

Nici să scriu nu pot!
Dumnezeu să-l odihnească pe micul sufleţel ostenit de-atâta luptă cu boala cea chinuitoare!
Lacrimi şi-un gând de susţinere pentru familia îndoliată!

avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Sile la data de 01/12/10, 09:37 am

Nici nu stiu ce sa spun,in afara de sincere condoleante. Intrasem pe forum sa ma bucur impreuna cu voi de ziua noastra,dar...
Dupa cum unii dintre voi deja stiti,o am pe mama care este bolnava de cancer. Este foarte greu. Nu ma pot obisnui deloc sa o vad in starea in care este. Nu ma pot duce la spital sa o vad pentru ca nu rezist. Nu suport sa vad suferinta din acele saloane.


avatar
Sile
" Latin lover ! "


Mesaje : 4927
Data de inscriere : 16/10/2010
Varsta : 49
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Vizitato la data de 01/12/10, 09:49 am

Şi, totuşi, dacă tu nu rezişti să faci o vizită de o oră, două,, cum crezi că rezistă ea stând acolo zile în şir şi, poate, aşteptându-te?
Ia zi???
Eu am stat zile cu mama şi făceam cu schimbul să-i fim alături. Am înţeles că o iubeşti. Nu există dovadă mai mare de iubire decât aceea de a-ţi înfrânge sentimentul de repulsie faţă de boală, de spital şi de a te duce cât mai des cu putinţă să o vezi.
Du-te, elis, du-te sp o vezi cât încă te mai poţi bucura că ai cui spune MAMĂ!
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Vizitato la data de 01/12/10, 11:44 am

Enola a scris:Imi pare rau ca trebuie sa stric o zi asa de frumoasa , dar acum m-a sunat Marian plangand si mi-a zis ca micul David nu a mai rezistat ...Dumnezeu l-a vrut langa el ...a vrut sa-i potoleasca chinul si suferinta ....
Sa-ti fie somnul lin , ingerasule !

Doamne.....nu am cuvinte, nu citisem , acum mi-a spus Vlavi , offf..voi incerca sa ajung la inmormantare, imi pare tare rau !

Ingerii sa-i odihneasca sufletul micutului David !!
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Adry la data de 01/12/10, 12:16 pm

D-zeu sa-l odihneasca.


Ma indoiesc deci gandesc. Gandesc deci exist. Exist deci exista Dumnezeu!

avatar
Adry
" Cinderella "


Mesaje : 1325
Data de inscriere : 21/11/2010
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de TAVI la data de 01/12/10, 08:15 pm

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA



'SEXUL REPREZINTA SURSA VIEȚII ȘI NU VOM ÎNVĂȚA SA VENERAM VIATA PANA NU ÎNVĂȚĂM SA ÎNȚELEGEM SEXUL
avatar
TAVI
star porno

Mesaje : 12487
Data de inscriere : 21/05/2010
Varsta : 41
Localizare : GALATI

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Vizitato la data de 01/12/10, 09:13 pm


Privind această imagine parcă te şi vezi copil, parcă simţi dogoarea focului, parcă auzi clinchet de clopoţei la fereastră.
Cine să fie, oare?
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Sile la data de 01/12/10, 10:27 pm

Mi-e dor de mine. Mi-e dor de mine cand eram copil. Am fost un copil iubit si rasfatat,mai ales de bunica mea. Aceasta ma iubea foarte mult pentru ca semanam cu tata,unicul ei fiu. Ma lua cu ea peste tot,mai ales la biserica.Era foarte credincioasa. Bunica a fost cea care m-a invatat primele rugaciuni.
Imi amintesc ca aveam vreo 4-5 ani cand am fost ultima data impreuna cu dansa la biserica,la biserica Sfanta Vineri(pe care au demolat-o comunistii la ordinul lui Ceausescu).
La iesirea de la slujba,o doamna mi-a impartit niste coliva. Farfuriuta pe care era coliva era ca de cristal si pe margine era aurie.Foarte frumoasa! Tineam la aceasta farfurioara ca la cel mai de pret lucru. Am pastrat-o zeci de ani,pana mi-a spart-o nepoata mea. Atunci am simtit ca s-a rupt ceva in mine.Mereu aveam un sentiment de bine cand vedeam farfuriuta.Din momentul cand s-a facut tandari....ceva s-a intamplat.
Nu stiu ce,dar de atunci nu am mai pretuit nimic atat cat am pretuit acea farfuriuta.


avatar
Sile
" Latin lover ! "


Mesaje : 4927
Data de inscriere : 16/10/2010
Varsta : 49
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Queen la data de 02/12/10, 05:41 am

Am impodobit semineul meu , special pentru voi ! Imi place sa va ascult povestile frumoase, privind focul si ascultand muzica in surdina .
avatar
Queen
" Queen Of Joy "


Mesaje : 508
Data de inscriere : 16/06/2010
Varsta : 42
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Helene la data de 03/12/10, 02:20 am

Pare o poveste de ...adormit copiii, dar daca o veti citi pana la sfarsit, veti constata ca este pentru toate sufletele care nu si-au pierdut inca sensibilitatea copilariei!

OMUL DE ZAPADA

de Elena Albu

Undeva, într-o ţară nici prea îndepărtată dar nici la îndemâna oricui, trăia un băieţel aşa, ca tine.
Toată ziua se jucase pe-afară în zăpadă cu prietenii lui, şi ridicase, chiar în faţa casei unde locuia, un om de zăpadă.Era acum întuneric şi ar fi trebuit să se culce, dar atât de mult îi plăcea să priveasca zăpada în lumina Lunii şi mai ales Omul de Zăpadă, încât, îngenuncheat în mijlocul patului, nu se putea hotărî să pună capul pe pernă.
Deodată, Omul de Zăpadă păru că-l priveşte şi el, cu ochii lui de cărbune, atât de intens încât băiatul simţi că ameţeşte uşor şi că fereastra se măreşte şi se adânceşte sorbindu-l.
Apoi îl auzi pe Omul de Zăpadă vorbind:
- Ce noapte frumoasă! Luna face zăpada strălucitoare, stelele scânteiază, vântul abia adie...Copacii par îmbrăcaţi în vată de zahăr! Dar cu cine să împarţi această frumuseţe dacă eşti singur?!
Şi omului de zăpadă îi scăpă o lacrimă care imediat se făcu un ţurţure minuscul.
-Nuuu, nuuu eşşşti sssinguuur! se auzi o voce venind de pretutindeni. Pe uuunde am trecuuut, am văzuuut...muuulţi oameni de zăpadă...
Vocea se transformă într-un şuierat şi Omului de Zăpadă i se păru că vântul s-a înteţit puţin.
- Suuunt chiar vântuuul, răspunse vocea gândurilor Omului de Zăpadă.
-Unde sunt alţi oameni de zapadă?
-Chiar lângă Paaarc,nuuumai la doua cassse distanţă...E o fetiiiţă de zăpadă...
Omul de Zapada cazu pe gânduri.După el, distanţa era imensă.Cum ar fi putut vorbi cu fetiţa?
-Din păcate, n-am cum să ajung la ea.Nici dacă aş striga, nu m-ar putea auzi! se întristă Omul de Zăpadă.
- Te ajuuut eu, zise vântul.Şooopteşşşte ce-ai vrea sssa-i ssspui,atunci când eu trec mai iute pe lângă tine,şşşi-am sssă-ţi port vooorbele... pââână la ea...
Omul de zăpadă zâmbi.Se simţi chiar pus pe şotii:
-Sunt un visător, un dansator înnăscut şi nu iubesc căldura.Vrei să fii prietena mea?
Apoi se răzgândi:
-Nu, stai vântule!
Dar vântul nu-i mai răspunse.
Omul de Zăpadă simti cum i se strânge inima:,,dacă se va supăra?" se frământa el.
Clipele păreau o eternitate...În cele din urmă,vântul apăru.
-Ce-a...Ce-a spus, vântule? întrebă Omul de Zăpadă simţind cum în mod inexplicabil, inima lui se încălzeşte ameninţător.
-A râs, răspunse vântul.A spus ca vrea să te vadă.
Dupa un prim elan de bucurie, Omul de Zapada iar se întristă.
-Dar asta e imposibil, şopti el.
-Nuuu chiar, zise vântul.Fulgii de zăpadă se comportă în prezenţa mea ca nişte stereograme...Zâmbeşte- vei fi fotografiat şi codat, se hlizi vântul.
Omul de Zăpadă zâmbi sfios,muşcându-şi ruşinat buza de jos.Se gândi apoi să-şi compună o mimică dură, cu o privire de erou încercatşi calm, sigur pe el.Dar vântul iarăşi plecase.
În cele din urmă, aproape de miezul nopţii, se întoarse.
-Ei, ce-a zis?!
-A spus ca esti ,,cool", zise vântul.
-Cum?!
-S-a emotionat foarte tare.Nu-si imaginase ca eşti aşa frumos.Asta a zis ea, râse vântul.Mie, sincer, nu mi se pare c-ai fi chiar aşa.
-Şi pe ea...pe ea n-ai ,,fotografiat-o''?
-Ba daaa...şopti vântul complice.Dar pe furiş, pentru ca după ce te-a văzut, s-a emoţionat şi s-a răzgândit.
-Nu mă place, se întristă Omul de Zapada.
-Ba daaa...Ia priveşte aici!
Şi vântul aduse în faţa Omului de Zapada o perdea densă de fulgi.
-Nu văd nimic!
-Priveşte prin ei, îl îndemna vântul.
Omul de Zapadă avu impresia că perdeaua de fulgi capătă profunzime, apoi, din ce în ce mai clar, în mijlocul ei, o zari pe fetita de zapadă.Nu era atât de înaltă ca el, dar era altfel, mai delicată, cu forme mai armonioase; parcă si textura zăpezii era alta.Si avea un zambet atat de frumos, incat Omul de Zapadă rămase fără grai.
-Vreau să merg la ea, zise el.Te rog, poti face asta pentru mine? Pentru noi?
Vântul nu răspunse.
-Te implor, zise Omul de Zapada.Aş da orice sa fiu cu ea,s-o privesc,să vorbim, să dansăm...O singura dată...
Vântul tăcu un timp, apoi zise:
-Chiar dacă mâine amândoi veti fi zăpadă?!
-Da, chiar dacă! se cutremură Omul de Zapadă.Dar...trebuie s-o întrebi şi pe ea.
Vântul plecă şi se întoarse foarte repede de data aceasta.
-E de acord, însă trebuie sa ne grabim.Curand, vor veni zorii zilei si lucrurile acestea nu mai sunt posibile.Ţine-te bine!
Apoi vântul începu să sufle din ce în ce mai tare, cuprinzându-l pe Omul de Zapada din toate părtile.Acesta simti cum se clatină din toata fiinţa sa, crezu că se prăbuşeşte si după o clipă se simţi ridicat deasupra locului unde fusese pana atunci, dupa care statu in echilibru pe marginea scarilor de la intrare,ca in cele din urma sa alunece usor pe deasupra zăpezii, la jumătate de metru inăltime.
Ajunse destul de repede la intrarea in parc.Din intuneric se desprinse Fetita de Zapadă, zambind, cu zambetul ei minunat.Se priviră o clipa, atat cat să se recunoască sufletele unul cu celalalt, apoi intrară in parc si nu se opriră decat pe fata inghetată a Lacului, pe care Luna îl îneca în splendoare.Acolo isi uniră mainile şi incepura să lunece pe gheaţa, intr-un dans ireal, delicat si pasional in acelasi timp, din ce in ce mai apropiati si mai indragostiţi, până cand zorii se iviră iar ei se prefacură in doua lebede de zapadă, care se scufundara una in cealaltă, pană cand vantul devenit viscol le ridică in aer, precum un nor de fulgi de zapada, amestecati in cele din urmă cu fulgii care cădeau de-a valma din cer.
Numai că fulgii aceia purtară,in miezul lor, pană se topiră, stereograma a doua inimi de zapadă alaturate.

Dimineata, băietelul se trezi si se uită in curte.Viscolul adusese si mai multa zapadă.
-S-a spulberat Omul tău de Zăpadă, zise tatăl baiatului cu parere de rau.
-Nu, zambi baiatul.A plecat!


Helene
"Purple Lady"


Mesaje : 1319
Data de inscriere : 01/03/2010
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Sile la data de 03/12/10, 05:49 pm

Imi amintesc adesea, in prag de sarbatori, una din povestile spuse de bunica mea,Dumnezeu s-o ierte!
Cu o zi doua inainte de Ajun,bunica isi croia o traista. Asa se duceau la colindat. In seara cu pricina s-au strans cativa copii si au plecat la colindat prin sat. Era o portiune a satului unde niciun copil nu se incumeta sa mearga,deoarece existau povesti despre doua case in care locuisera doi frati,boieri ai locului.Acestia murisera cu multi ani in urma,casele erau niste ruine,dar se vede treaba ca nimeni nu se incumeta sa reconstruiasca acele conace marete.
Pana la urma,unul dintre prietenii bunicii,unul mai neinfricat,a luat initiativa sa treaca si in acea parte a satului. Zis si facut. Numai ca in momentul cand s-au apropiat destul de mult de acele case, a inceput sa trosneasca totul in jur,sa se auda fel de fel de
tanguieli,urlete...asa ca au luat-o la fuga toti.
Niciodata nu s-au mai apropiat de acele locuri,nici cand au fost la varste destul de inaintate.
Stiti ca si eu aveam o oarecare teama in momentul cand ma apropiam de acele locuri? Brrr!!!


avatar
Sile
" Latin lover ! "


Mesaje : 4927
Data de inscriere : 16/10/2010
Varsta : 49
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Helene la data de 03/12/10, 08:48 pm

O poveste de sezon!

Craciunita-Steaua Craciunului

Cand Dumnezeu a creat natura pe pamant, a cerut plantelor sa faca flori minunate pentru a le incredinta lumii, iar fiecare dintre plante sa isi aleaga un anotimp pentru inflorire. A mai cerut florilor sa daruiasca mereu celor din jur frumusete, dragoste, liniste si intelepciune.
Intr-o zi, Dumnezeu a vazut intre toate plantele, una care de la nasterea sa daruia tot ceea ce era mai pretios pentru ea, doar ca sa fie aleasa de catre oameni. Oricat se chinuia aceasta planta, nimeni nu se oprea in fata ei pentru a o admira. Nimeni nu o aprecia pentru ca avea floarea foarte mica iar frunzele erau mari. Aceasta floare incerca din rasputeri sa fie fericita in ciuda faptului ca nimeni nu o dorea.
Dumnezeu, vazand aceasta se adresa plantei: “Vad ca esti o planta foarte frumoasa si ca iti faci datoria cu multa daruire, chiar daca frumusetea ta nu e apreciata si asta te intristeaza. Lupta, pentru a fi fericita dand dragostea ta neconditionata oamenilor, deoarece stii bine ca au nevoie. Pentru aceasta iti daruiesc sangele meu, frunzele tale transformandu-se in rosu, iar pentru dragostea si intelepciunea ta, vei deveni cea mai frumoasa floare in perioada cea mai importanta a anului. Tu vei fi reprezentanta dragostei si esenta divina a universului!”
Acel moment a transformat planta cu o floare mica si frunze mari intr-o minunata Stea de Craciun, simbolul dragostei si al sperantei. In fiecare an, reuseste sa isi faca datoria de a aduce frumusete, dragoste, intelepciune si armonie in vietile noastre, indeplinind misiunea pe care Dumnezeu i-a dat-o cu sangele Sau pe frunzele-i rosii.


Helene
"Purple Lady"


Mesaje : 1319
Data de inscriere : 01/03/2010
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Sile la data de 04/12/10, 10:44 pm

Pestisorul de aur

A fost o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era neingrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai ducea zilele. Nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche, legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca in apa undita. Prindea doar pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. Nevasta lui era o femeie tare rea, infumurata si certareata, mereu nemultumita. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul isi arunca undita in apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata, insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si de stralucitor. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. Pestisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. Pescarul era un om milostiv, insa era teama de gura spurcata a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma, cruta viata bietei fiinte, hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Pestisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni aspru. Pentru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte, ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pret de cateva clipe, nevasta lui se arata neincrezatoare; isi spuse ca are un papa-lapte de barbat, mult prea milostiv. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotara sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. Pescarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisor. Acesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea, pescarul porni agale spre casa. Cand ajunse aici, spre mirarea lui, vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas, clatinandu-si capul in semn de uimire. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si impodobita, pe locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Om cinstit, cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Isi ascunse rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor, cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita, iar la intoarcere va gasi o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic. Pescarul merse inspre casa, cu capul plecat. Spre mirarea lui, in locul bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta, dar nevasta lui statea in prag, tot mohorata, scrasnind din dinti de nemultumire. “Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume”, asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Urma sa i se-indeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii adresa niste vorbe dispretuitoare, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri, stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totusi, pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el, de trufia nevestei sale, facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Pe el il izgonise din palat, intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. Avea o ultima rugaminte, pornita din suflet. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite, iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei, in care sa domneasca pacea si impacarea. Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor, astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Nu mai era nici urma de palat, de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. Disparuse si mantia imparateasca, purpurie. Cand vazu vechea lor casuta, cu peretii scorojiti, se simti cu sufletul impacat; inauntru isi gasi nevasta, nestatornica si nemultumita, cum era si mai inainte. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii, asa cum fusesera obisnuiti. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit, dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. Duceau o viata grea, plina de griji, dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise, desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi.


avatar
Sile
" Latin lover ! "


Mesaje : 4927
Data de inscriere : 16/10/2010
Varsta : 49
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Helene la data de 05/12/10, 08:38 pm

Cutia aurie

Povestea spune ca a fost odata un tata, care si-a pedepsit fetita in varsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hartie aurie de impachetat, foarte scumpa. Omul era sarac si s-a suparat foarte tare cand a vazut ca fetita a folosit hartia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.
Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cutia in dimineata urmatoare spunandu-i: "Acesta este un cadou pentru tine, taticule". Tatal s-a rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cand vazu ca, de fapt, cutia era goala.
El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai ca atunci cand dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"
Fetita, cu lacrimi in ochi, si-a privit tatal si i-a zis: "Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atatea saruturi pana cand s-a umplut."
Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.
La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut cutia aurie langa patul sau tot restul vietii. De cate ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.

In prag de sarbatori, am dorit sa impartasesc cu voi aceasta poveste, pentru importanta mesajului pe care il transmite. Sa nu uitam ca fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai pretios decat asta.

Copy/paste


Ultima editare efectuata de catre Helene in 06/12/10, 03:14 pm, editata de 1 ori

Helene
"Purple Lady"


Mesaje : 1319
Data de inscriere : 01/03/2010
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Vizitato la data de 06/12/10, 09:05 am


Ştiţi voi ce poveste le zic eu puilor mei la grădi astăzi?
Ia citiţi.
Se spune că la marginea unui sat de mineri trăia un moşneag zgârcit, ursuz şi sărac, pe nume Nicolae. Umbla de colo-colo îmbrăcat într-o manta verde ponosită şi bombănea nemulţumit de tot ce-i ieşea în cale. Cel mai tare îl enervau copii pentru că, zicea el, sunt prea obraznici, prea gălăgioşi, prea răi. Iar iarna sunt de-a dreptul nesuferiţi.
De aceea, de câte ori se adunau copiii cu săniile la derdeluş, moşul ieşea cu o nuia în mână şi-ii fugărea, şi-i certa.
Copiii se amuzau teribil pe seama lui şi uneori îl necăjeau cu bună-ştiinţă, tocmai ca să-l vadă agitându-se.
Într-o bună zi de iarnă copii, tot hârjonindu-se prin munţii de omăt, îşi deteră seama că moşul nu apare să-i gonească.
Măi, şi-au zis ei cu mirare, ce să fie?
S-au apropiat cu sfială de poartă. Poarta - deschisă, moşul nu era în curte.
Se apropiară de uşă, traseră cu urechea, dar nu auziră nimic.
Unul dintre copii îndrăzni şi deschise uşa.
Ce văzură?
O cameră întunecată, o mizerie de nedescris şi, într-un colţ, pe un pat sărăcăcios, învelit cu manti-ai veche şi zdernţuită, moşul abia mai respira.
Era cât pe ce să moară de frig în camera aceea rece, fără pic de foc în cămin.
Copiii, miloşi din fire, au trecut imediat la treabă.
Au dat fuga pe la caelelor să aducă vreo câţiva cărbuni. Cu ce să-i care?
Cu ghetuţele. S-au descălţat, le-au ncărcat cu bucăţi lucitoare de cărbune şi.... fuga-fuga pe poteca de omăt, au ajuns la căsuţa în care, alţi câţiva copii făcuseră deja ordine, vreo 2 fete cususeră haina moşului.
Odată aprins, focul începu să danseze vesel în sobă iar ceaiul făcut de copii din crenguţe de brad împrăştia un miros plăcut în cămăruţa întunecată.
După ce se asigurară că moşul se simte mai bine, copiii plecară acasă.
Ca să nu-i certe părinţii că şi-au stricat ghetele cu praful de cărbune, le-au spălat şi le-au pus la uscat pe la ferestre.
Peste noapte, Moş Nicole, în timp ce-şi sorbea ceaiul, se gândi: La ce-mi foloseau mie toţi banii pe care i-am strâns dacă muream de frig?
Uite cine m-a salvat: Tocmai mititeii ăştia pe care eu îi credeam aşa de răi!
Ar trebui să-i răsplătesc cumva.
Şi se gândi el cum să o facă...
Se înfăşură bine în mantia cea verde şi porni din casă în casă. Unde vedea ghetuţe la ferestre punea câte un bănuţ de aur ca mulţumire pentru ajutor, dar şi câte o nuieluşă ca să le amintească de poznele pe care le-au făcut.
Dimineaţă, când şi-au luat ghetuţele, prichindeii au fost tare bucuroşi şi au zis: Uite, a venit Moş Nicolae!
Şi de atunci, an de an, copiii îşi aşază cu speranţă ghetel lustruite la fereastră.
Aşa-i că e o poveste frumoasă?
avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Helene la data de 07/12/10, 08:04 pm

Si pentru toti acei ingeri fara familie...

Poveste de Craciun!

Sub cetina verde de brad, aroma de Craciun, sub fulgii care-n pace cad, si rugaciuni ne spun, un mic copil cu ochii mari, statea si astepta, privind in zare undeva, privirea ii sclipea, un biet copil cu soare-n ochi cu buze rosii tremurande, ce astepta cuminte foc, minuni de nu stiu unde!
Dar zarea alba larga e, si frigul se-nteteste, in jurul lui doar vantul sec in soapte povesteste. Iar fulgii mici si jucausi ii canta un colind, sunt ingeri firavi ce danseaza in hora se tot prind, dar copilasul este trist, caci nimeni nu-i cu el, doar un catel prin nea fugind, il bucura nitel. Pe micul chip prea abatut, cu bucle ca de aur, ce-n ochi, mici indoieli ascund, si-n suflet un tezaur, un gand umbreste a lui chip, copil nascut din vise, avand in suflet aripi largi spre zbor mereu deschise, dar singur e, cine sa-i spuna, ca astazi e Craciun, ca-n iarna asta chiar de-i singur un Mos este pe drum ? Si-atunci trimite Doamne ingeri, in ochi inlacrimati, si fa iubirea sa incalzeasca pe cei infrigurati, niciun copil sa nu stea singur in seara de Craciun, asculta-mi rugamintea Doamne si fa minuni acum! Si da-i raspuns la intrebari, unui micut copil, sa simta cum un Mos Craciun pe geam intra tiptil, si bucuria sa-i sclipeasca in ochii inocenti, macar un vis sa-nlocuiasca acei parinti absenti!


Helene
"Purple Lady"


Mesaje : 1319
Data de inscriere : 01/03/2010
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Sile la data de 08/12/10, 10:22 pm

Cu multi ani in urma in timp ce locuiam in Cehia,faceam voluntariat pentru Armata Salvarii (Salvation Army). Poate ati auzit de ei. Daca nu...stie prietenul nostru,google.
Ok,deci faceam voluntariat pentru aceasta organizatie.
Clientii lor(asa li se spunea) erau persoane in varsta care nu aveau nici unde locui si nici vreun venit.
Am fost odata chiar in Ajun de Craciun. Sala unde stateau,adica sala de mese,era impodobita de sarbatoare,colindele se auzeau incetisor in boxe,iar atmosfera era chiar una de sarbatoare.
Stateam intr-un colț si priveam acele fețe.Credeti ca se bucura cineva de acea atmosfera? NU. Aveau tot ce le trebuia. Dar nu intelegeam de ce nu se simteau bine,de ce nu erau fericiti. Am mers si l-am intrebat pe unul dintre ei de ce nu se simte bine. Stiti ce mi-a spus?
Iata vorbele lui care ma vor urmari toata viata:
-Domnule,dumneata te simti bine. Stai cu noi 2-3 ore si dupa aceea pleci acasa la familie. Noi mancam,bem si o bere si dupa aceea ne intoarcem in strada.Nu avem familie,sau au uitat de noi,sau nu vor sa mai stie nimic de noi.
Am plecat acasa trist. Mi-am dat seama cata dreptate avea. Familia este cea mai importanta in viata fiecaruia. De sarbatori bucurati-va de ea si de tot ce v-a oferit destinul.


avatar
Sile
" Latin lover ! "


Mesaje : 4927
Data de inscriere : 16/10/2010
Varsta : 49
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Sile la data de 14/12/10, 01:45 am

Azi mi-am amintit o poveste traita si simtita din plin de persoana mea.Poate nu ar trebui sa spun poveste asta aici,dar nu stiu,simt nevoia sa imi descarc sufletul,chiar daca unele persoane vor crede ca gresesc postand aici o poveste din viata mea.
Ok,am cunoscut o fata. Am stiut inca de la inceput ca ma iubeste mai presus de orice. Nu mi-a fost deloc greu sa ma indragostesc de ea. Aceasta fiinta avea tot ce îi trebuie unei femei. Nu,nu era o frumusete,dar avea cel mai frumos suflet si asta dadea chipului ei aliura de inger.Am simtit ca sunt pierdut pe veci. Mi-era teama sa nu o pierd.Simteam ca voi muri daca nu voi putea fi cu ea. Spre norocul meu,fata parca imi citea gandurile. Nici nu trecusera trei saptamani de cand ne iubeam si ea voia sa ne mutam impreuna.Nu aveam casa,nu aveam nici bani ca sa pot inchiria una,asa ca am amanat mutarea noastra. M-a inteles.
Ne iubeam din ce in ce mai mult si ne certam care dintre noi iubeste pe celalalt mai mult. Ea iesea mereu invingatoare.
Iubirea noastra a durat o vara. Pentru mine a fost cea mai frumoasa vara din viata mea. Cred ca si pentru ea.
Dar...la un momet dat,tin minte ca era duminica,in timp ce asteptam sa ma sune sa imi spuna la ce ora ne intalnim,am primit un mesaj in care imi spunea ca nu ne vom mai vedea NICIODATA. De ce? Pentru ca voia liniste in viata ei. Aceasta a fost explicatia ei.ATAT.
Am simtit ca se naruie cerul pe mine. As fi vrut sa ma fac mic mic de tot si sa intru in pamant. Simteam ca mi se sfasie inima de durere.Daca as fi murit in acele clipe as fi fost cel mai fericit barbat.Dar Dumnezeu nu m-a vrut acolo sus. A crezut de cuvinta ca este mai bine sa ma lase pe pamant ca sa sufar.
Cum s-a terminat poveste mea? Ca in orice mare iubire,despartirea a fost foarte rece.Am continuat sa o iubesc pe acea fata. Ma simteam bine ca am pe cineva in inima mea. Stiu ca si ea ma iubea in continuare. Cum pot fi atat de sigur? Simplu. Simteam acest lucru. Stiam ca o iubire ca a noastra nu se spulbera niciodata.
De ce mi-am amintit chiar azi de ziua mea de EA? Deoarece tot de ziua mea mi-am dat seama ca fata aceea ma iubea in continuare. Nu stia cum sa faca sa vorbeasca cu mine. Nu imi spunea ceva anume ca sa ma faca sa inteleg ca inca ma iubeste,dar eu am simtit de ce este nefericita.Nu ma insel,va asigur!
Am facut ceva pentru a fi din nou impreuna? NU! I-am respectat dorinta de a o lasa in pace. Si-a dorit liniste. Ok,am lasat-o sa fie linistita.Dar nu era deloc linistita. Plangea mereu,mai ales in acea zi cand era ziua mea de nastere. Mi-am dat seama de ce a plans toata ziua.
Ar fi vrut sa fie cu mine,langa mine,ca sa ma poata alinta,mangaia,saruta...dar si-a adus probabil aminte ca ea a vrut LINISTE in viata ei.A fost alegerea ei si nu m-am putut impotrivi deloc.
O poveste urata,trista,dar din pacate adevarata.DIN PACATE.



avatar
Sile
" Latin lover ! "


Mesaje : 4927
Data de inscriere : 16/10/2010
Varsta : 49
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Vizitato la data de 29/12/10, 01:01 pm

avatar
Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Tasha la data de 12/04/11, 10:08 pm

Grozave povestile voastre...unele merita publicate! v-ati gandit la asta???? :ihm:


Viata e un lant de evenimente care raman vesnice pentru ca eu ca si protagonist le dau puterea de "a fi"!!!

avatar
Tasha

Mesaje : 118
Data de inscriere : 20/03/2011

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Sile la data de 12/04/11, 10:11 pm

Pai sigur te asteptam pe tine! :tzupi:


avatar
Sile
" Latin lover ! "


Mesaje : 4927
Data de inscriere : 16/10/2010
Varsta : 49
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Tasha la data de 12/04/11, 10:23 pm

Sa va ajut sa le publicati??????sau sa scriu si eu povesti??ca slava Domnului am si eu o multime! trebuie doar sa dau copy paste de pe blogul meu...acolo scriu din 2007,Cutiuta cu iluzii,e plina de povesti! :y9knfttneq9:


Viata e un lant de evenimente care raman vesnice pentru ca eu ca si protagonist le dau puterea de "a fi"!!!

avatar
Tasha

Mesaje : 118
Data de inscriere : 20/03/2011

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Sile la data de 12/04/11, 10:34 pm

Păi as fi prea indraznet daca as spune sa ne ajuti sa le publicam? Ma rog,cele care merita a fi publicate.


avatar
Sile
" Latin lover ! "


Mesaje : 4927
Data de inscriere : 16/10/2010
Varsta : 49
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Povesti langa semineu

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 3 Înapoi  1, 2, 3  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum