Re: Sunt în vârstă şi nu mi-e ruşine de asta

Scris de **Vlavi** la data de 11/01/13, 06:54 am

Astea suntem noi, preciiis!

Scris de elenita la data de 11/01/13, 05:52 pm

Scris de **Enola** la data de 26/01/13, 08:51 am

Scris de elenita la data de 31/01/13, 07:27 am

Doar pe amintiri suntem stăpâni.

Scris de Vizitator la data de 01/02/13, 02:00 pm

Scris de Cerasela la data de 01/02/13, 04:29 pm

Scris de **Vlavi** la data de 01/02/13, 10:52 pm

Fetelor, am găsit textul ăsta pe FB şi mi-a plăcut. Nu am timp şi nici răbdare să îl postez la un topic mai potrivit decât acesta. Dar oriunde ar fi, merită citit.

O ÎNTÂMPLARE DE DEMULT

Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într-o
noapte, cînd am ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în
întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la
parter…În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată
sau de două ori, ar aștepta un minut și
apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca
fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol,
întotdeauna mergeam la ușă. Deci, am mers și-am bătut la ușă .. -” Doar
un minut”, răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă. Auzeam
ceva tras de-a lungul pardoselii. După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O
femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani stătea în fața mea.
Purta o rochie colorată și o pălărie mare cu o panglică de catifea
prinsă pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Lângă ea era o
valiză mică de plastic. Apartamentul arăta ca și cum nimeni n-ar mai fi
locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearșafuri.
Nu găseai niciun ceas pe pereți, nici bibelori sau alte lucruri pe
rafturi. Într-un colț era un panou plin cu poze, protejat de un suport
de sticlă.
- Ați putea să îmi duceți bagajul până la mașină? zise ea.
Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a
luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi
mulțumească pentru amabilitate.
- Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată.
- Oh, sunteți un băiat atât de bun! zise ea.
Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă și apoi m-a întrebat :
- Ai putea să conduci prin centrul orașului?
- Nu este calea cea mai scurtă, am răspuns eu rapid.
- O, nu conteză, spuse ea. Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre azil…
M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori….
- Nu mi-a mai rămas nimeni din familie… a continuat ea. Doctorul spune
că nu mai am mult timp…. În tăcere, am căutat ceasul de taxare și l-am
oprit.
- Pe ce rută ați vrea să merg?, am întrebat.
Pentru urmatoarele două ore am condus prin oraș.
Mi-a arătat clădirea unde, odată, ea lucrase ca operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau
proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă, care odată
fusese o sala de bal, unde obișnuia să meargă la dans, pe vremea când
era fată. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri
de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere.
Cum prima rază de soare s-a arătat la orizont, mi-a spus dintr-o dată:
- Sunt obosită… Hai să mergem.
Am condus în tăcere, spre adresa pe care mi-o dăduse.
Era o cladire ieftină, o casă mică, cu un drum de parcare care trecea
pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo.
Erau atenți și concentrați aspura fiecărei mișcări pe care o făcea
femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la ușă.
Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile.
- Cât vă datorez?, a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul.
- Nimic, am zis eu.
- Dar trebuie și tu să te întreții….
- Nu vă faceți griji…sunt și alți pasageri, am răspuns eu.. Aproape
fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea m-a
strâns cu putere.
- I-ai făcut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulțumesc.
I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții.
În spatele meu, o ușă se închisese… Era sunetul de încheiere al unei
vieți…. Nu am mai luat alți pasageri, în tura aceea de lucru.
Am condus, pierdut în gânduri… Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost nerăbdător să-și termine tura?…
Ce-ar fi fost dacă aș fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată și apoi să plec?..
Uitându-mă în urmă nu cred ca am facut ceva mai important în întreaga mea viață.
Suntem tentați să credem că viețile noastre se învart în jurul unor momente mărețe.
Dar adesea aceste momente mărețe ne iau prin surprindere – frumos
împachetate în ceea ce alții ar considera ceva neînsemnat. Viața aceasta
s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem
aici, putem să dansăm. În fiecare dimineață când deschid ochii, îmi
spun: Ziua de azi este o zi specială!
Amintiți-vă asta, prietenii
mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul Show
pe care îl jucăm. Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU să fii
tratat !!!

Scris de Vizitator la data de 01/02/13, 11:26 pm

frumos si trist,
atat de trista acesta poveste !!
intr-o zi si noi vom fi in locul acelei femei
insa pana atunci putem spune :

"Ziua de azi este o zi specială!" ??

Scris de Cerasela la data de 02/02/13, 01:27 pm

Scris de adrian 1980 la data de 03/02/13, 09:51 am

Scris de **Vlavi** la data de 03/02/13, 01:21 pm

Scris de Cerasela la data de 03/02/13, 05:51 pm

Scris de elenita la data de 03/02/13, 07:22 pm

Nepotul vine în vizită la bunici şi o găseşte pe bunica de 80 de ani plângând.

NEPOTUL: Ce s-a întâmplat?
BUNICA: A murit bunicu’!
NEPOTUL: Păi, cum s-a întâmplat aşa o nenorocire?
BUNICA: Azi dimineaţă în timp ce făceam sex.
NEPOTUL: Dar ştiaţi că la vârsta voastră poate fi fatal!
BUNICA: Da, de 5 ani o făceam numai duminica, şi atunci în ritmul lent
al clopotelor de la biserică: la ding – o băga, la dong – o scotea!
NEPOTUL: Şi atunci, care a fost problema?!
BUNICA: A trecut dimineaţă nenorocitul de poştaş cu soneria lui de la bicicletă!…

Scris de elenita la data de 04/02/13, 06:29 am

Scris de **Vlavi** la data de 04/02/13, 04:30 pm

Scris de Cerasela la data de 04/02/13, 07:14 pm

Scris de Cerasela la data de 05/02/13, 10:08 am

Scris de Cerasela la data de 08/02/13, 01:49 pm

Scris de **Enola** la data de 24/03/13, 01:50 pm

Scris de **Enola** la data de 24/03/13, 01:59 pm

Scris de **Vlavi** la data de 30/03/13, 06:28 am

Scris de **Enola** la data de 31/03/13, 09:24 am

Scris de **Enola** la data de 31/03/13, 09:26 am

Scris de Continut sponsorizat