Parinti & Copii

[Enola]

Multi dintre cei care suntem aici, suntem parinti ..altii vor deveni , la vremea lor ...unii exercita aceasta misiune de mai mult timp , iar altii abia invata cum sa se descurce in meseria de parinte ...
Pentru ca este o meserie ...pe care trebuie sa o inveti din zbor ...trebuie sa te adaptezi si sa te modelezi situatiilor care se ivesc ....
A exista mereu conflictul dintre generatii ...au fost mereu contradictii de idei si atitudini ...
parintii vin cu experienta lor pe care vor sa o impartaseasca copiilor , iar ei, copii , vin cu entuziasmul si jemanfishismul varstei ....
Fiecare are dreptate in felul lui ...fiecare are argumente ...
Nu exista manuale , reguli si instructiuni de a gestiona relatia parinte-copil ...fiecare face cum simte si cum ii dicteaza bunul simt si ratiunea ...nu exista mame sau tati care sa doreasca raul copiilor lor , neluand in calcul exceptiile , dar se poate intampla ca la un moment dat sa ajungi sa faci rau , din dorinta de a face mai bine .....
Si iubirea in exces poate dauna ...si atentia exagerata poate ucide si cele mai bune intentii, la fel de bine ca si indiferenta ......
Si atunci ....cum ne gestionam relatia parinte-copil ???
Cum ati trecut voi peste etapele varstei copiilor vostri ?
Ce sfaturi putem da noi, cei care avem copii mai mari, celor care sunt la inceput ?

[Vizitato]

Eu am devenit mamica dupa 10 ani de tratamente interminabile,nu credeam ca barza isi va mai aduce aminte si de mine sa-mi lasa in cuib un pui mic...era dorinta vietii mele,sa fiu Mama!

Intr-o zi s-a intamplat...cand mi-a zis medicul ca deja puiul meu are manute si picioare mi se parea ca glumeste,am iesit de acolo si am strabatut strazile plangand de bucurie.

O perioada de timp cat mi-am facut analizele eram intrebata frecvent de diverse asistente daca vreau sa-mi pastrez copilul,tare mult ma deranja asta...ma durea ,imi dadeam seama ca se intampla acolo situatii cand mamele renuntau la sarcina!

Asa am devenit MAMA intr-o zi de 8 Martie,cel mai frumos cadou primit vreodata in viata mea..incet am descoperit meseria de mamica,singura fara nici un ajutor de la cineva...nu aveam mama ,soacra etc...

Am reusit urmandu-mi instictul care niciodata nu m-ar inseala,acum il las si pe fiul meu sa aleaga si sa greseasca,sunt langa el mereu si il ajut sa treaca peste micile lui probleme de om mic..relatia noastra inca e foarte stransa ,nu a ajuns la pubertate,nu are fitze in cap,e cuminte ca mama lui,hai ca m-am laudat destul..gata!

[Vizitato]

eu zic ca e mai bine ca parintii sa fie cat mai tineri
e mai usor si pt mama in timpul sarcinii si la nastere
una e sa nasti la 20 de ani si alta e la 40
sa te duci cu copilul la gradi si sa creada ca l=au adus bunicii
hihi
ar trebui sa studieze si ceva manuale tinerii parinti
sa nu creasca copilul numai dupa ce aude prin babe

in rest nu ma pricep ca n-am avut copii

[Vizitato]

Nu Tavi..un parinte trebuie sa fie complet matur pentru aceasta titulatura!

In timpul cat se coace are de studiat ce inseamna un bebe ..ce cere ,ce ii trebuie..cate nopti nu va dormi veghind-si puiul,inarmandu-se cu rabdare infinita!

[Vizitato]

Eu am învăţat de multă vreme că nu există reţete pe care să le aplici în cadrul relaţiei copil-părinte, că metoda care a dat rezultate într-o familie se poate dovedi catastrofală în altă familie.
Eu am fost mereu alături de copila mea.
Mereu am vorbit cu ea şi am tratat-o ca pe egalul meu de multe ori ascultând sfatul ei şi tot de multe ori ea simţind nevoia să-mi ceară sfatul.
Totdeauna când i-am dat o părere, un sfat, nu uit să menţionez: Dar tu fă aşa cum crezi că ţi-e mai bine.
Un amănunt care vă poate arăta cât de aproape suntem una de alta: Nici acum nu ne palce să ne cumpărăm ceva fără să fim amândouă, să ne sfătuim.
A, încă ceva: Dacă au salarii mari cei de la firmele de telefonie mobilă, ar trebui să ne mulţumească şi nouă.

[Enola]

In afara de asta , intre 20 si 40 de ani , mai exista si varsta de 30 ...sau in jur de ...varsta care mi se pare cea mai potrivita pentru a-ti asuma cresterea , educarea si indrumarea unui copil pe drumul lung la vietii ....

[Vizitato]

am vz eu maturi la 40 de ani
hihi
unii au asteptat sa fie maturi si n-au mai putut avea copii

[Vizitato]

Eu aveam 29 si jum si aratam cam asa gravida in trei luni

[Vizitato]

Treaba cu vârsta... tind să-i dau dreptate lui tavi.
Mamele de 25-28 ani au un fel mai jucăuş de a se purta cu pruncii lor.
Cele care sunt la al 2-lea, al 3-lea copil deja şi-au pierdut interesul şi tind spre plasarea responsabilităţii pe umerii fraţilor mai mari.
Mame ca şi demelza, care au suferit mulţi ani până să-şi vadă visul împlinit sunt multe prea grijulii, prea protectoare, mereu parcă urmărite de o teamă...
Astea toate sunt observaţii asupra părinţilor mei timp de 32 ani.

[Vizitato]

Hei da..nu-i deloc asa Vlavi!!!

si eu am lucrat cu copii...cei abandonati de parinti care i-a facut fara noima, de prea tineri si fara nici un rost...sunt povesti multe de spus si nu este o regula generala petru toate cazurile

eu am spus ca-i las libertate absoluta fiului meu,chiar ma mir de mine ca fac asta...

[Vizitato]

Am zis eu că e o regulă, Demelza?
O, nu, tocmai de aceea am afirmat că în relaţiile copil-părinţi nu merge cu reţete împrumutate.
De-asta am şi scris "sunt multe", deci există şi cele care intuiesc că e mai bine să-i dea drumul copilului să zboare.
E de datoria noastră, a părinţilor să le veghem zborul până li se-ntăresc aripile şi pot să-şi procure singuri hrana.
În rest, cred că e mai bine să-l lăsăm pe copilul nostru să-şi urmeze calea, să nu cădem în păcatul de a le controla acţiunile, deciziile, viaţa.

[Leoaika]

eu nu sunt mama, nu sunt pentru ca nu a fost sa fie, pe ultima sarcina o resimt si acum, am pierdut la doua luni jumatate , acum o luna....fara sa fac intrerupere de sarcina, oricum trebuia ca facusem pneumonie...
Din relatia mea actuala m-am trezit cu un prunc de 13 ani....:)) Tin la el, probabil il iubesc, nu stiu exact pentru ca nu stiu cum e sa-ti iubesti propriul copil.
Dar cert este ca simt ca stiu cum sa procedez cu el, pentru ca el reactioneaza doar la stimulii mei.Este un copil cu o copilarie incercata si destul de urata, nu dau detalii.Psiholoaga cu care ma mai sfatuiesc, spune ca m-am ales cu un copil la o varsta dificila, cum ca ar fi la varsta "NU"...si cam asta este adevarul, dar stiu ca in ultimul an, acel nu , se tranforma, in nu stu, ma mai gandesc , si deseori da..
Cert este ca as dori ca "pruncul" sa fie zilnic in preaja mea, dar nu se poate momentan, este in grija mamei, mama care la mijocul lui mai ii va naste un frate, "pruncul" nevazandu-l niciodata pe tatal nenanuscutului.Simt ca exista transormari majore in comportamentul "pruncului" si ma simt depasita de situatie.Simt ca ma zbat ca pestele pe uscat.
Oare exista sfaturi pentru situatia mai sus descrisa?
Poate cineva sa-mi dea un sfat?

[Enola]

Multa rabdare si intelegere ... dublate de o iubire sincera , pentru o fiinta nevinovata de nimic ce e in jurul ei si nici chiar de propriile-i reactii .....
Si bravo tie ,ca ai puterea de a fi o mama cu toate atributiile acesteia ....

[Vizitato]

eu unul n-as putea sa cresc copilul altuia
mai ales sa-l infiez
n-a fost sa fie sa am copil din sangele meu asta e!

[Vizitato]

Am cunoscut familii care au regretat enorm că au făcut pasul adopţiei. Am cunoscut şi familii pentru care copilul adoptat a devenit copilul cu care s-ar mândri orice familie.
La leo e mai complicat deoarece copilul era deja mare când ea l-a cunoscut. Poate sufletul lui suferise deja suficientr traume încât să nu le mai poată "pansa" ea, oricâtă afecţiune şi înţelegere i.ar acorda.
Cine ştie ce va fi?
Timpul, leo dragă, îţi va demonstra dacă te afli pe calea cea bună.

[Vizitato]

eu am un cunoscut de varsta mea care tocmai a luat spre adoptie un copil
sotia lui nu poate sa-i faca un copil
mai bine fac copil cu alta
as fi ipocrit daca as zice ca as iubi si as creste copilul altuia
altul si-=a bagat cucul si eu sa platesc
hihi
cazurile in care reusesti sa faci ceva din copil adoptat sunt rare
cand creste mare si afla ca nu esti parintele natural deja pierzi teren
cand iei copil mare de crescut e ap imposibil sa mai faci ceva
te asculta daca-i dai bani
si te iubeste la fel daca =i dai bani
sta si el unde suge mai bine

[Laura]

Eu, dupa cum stiti, sunt parinte in devenire. Abia incep sa vad cu ce se manancatreaba asta. Mi-am dorit copilul pe care il am, dar pe vremea cand doar imi doream copilul, ma vedeam deja de mana cu o fetita, careia sa ii fac codite si pe care sa o plimb prin parc. Niciodata nu mi-am pus intrebari de genul: cum va fi cand voi avea burtica?, daca va fi sau nu bine copilul?, ce analize trebuie sa fac?, de ce trebuie sa ma feresc sa nu ii fac rau copilului? etc. Ei, a venit vremea cand Doamne-Doamne a hotarat ca e timpul sa am un bebe. Abia atunci am aflat raspunusl intrebarilor de mai sus.
Cand mi-am tinut fetita in brate, au inceput sa apara alte intrebari: oare o sa ma descurc?, cum o sa fac aia sau ailalta?
Am avut bafta de ajutorul mamei, de la care am invatat cate putin din cum se ingrijeste bebe. Dupa ce am ramas singura, am incercat sa ma adaptez. Recunosc ca sunt si voi fi un parinte excesiv de grijului, pentru ca mi-e teama sa nu i se intample Irinei ceva rau. La fiecare bubita, pata mai rosie sau mai stiu eu ce, eu incep sa imi pun intrebari si sa caut tot felul de raspunsuri. Azi de exemplu, mi-a dat lapticul inapoi in timp ce manca ( probabil pentru ca adormise intre timp).Numai ca, desi stiu ca e relativ normal sa regurgiteze, pentru ca mai inainte plansese din nu stiu ce motive, m-am panicat.
In ceea ce priveste relatia cu mama mai ales, ma pot lauda cu ceea ce nu multi copii au parte. E cea careia ii cer sfatul, cea careia ii spun si cand mi-e bine si cand mi-e rau.
E bine sa iti lasi copilul sa se loveasca si singur cu capul de pragul de sus, dar sa fii imediat in spatele lui sa ii atenuezi caderea.

[Enola]

"Mi-am dosit copilul pe care il am, dar pe vremea cand..."



am citit de cinci ori ca sa inteleg unde ai dosit-o pe Irina ....

[Vizitato]

singurul lucru de care-mi pare rau pe lumea asta
si asa am trait degeaba
e faptul ca n-o sa am copil

[Gicu]

"Mi-am dosit copilul pe care il am, dar pe vremea cand..."



am citit de cinci ori ca sa inteleg unde ai dosit-o pe Irina ....

Rectificat de Gicu...soacra ce esti,a avut si ea emotii,nu-i putin lucru sa fii proaspata mamica

[Enola]

singurul lucru de care-mi pare rau pe lumea asta
si asa am trait degeaba
e faptul ca n-o sa am copil

uite , octi ...pentru momente din astea , te iubesc eu pe tine ...ca sub invelisul tau de carcotas nesuferit , zace un om de mare sensibilitate ....da sa pupe, Enola , baiatul ei sensibil si cuminte ....

[Laura]

hihi! Sar'mna de rectificare, Gicule. Nu am emotii, is doar chioara si obosita :))

[Enola]

pupa , muni, falcile de irina grasuna !!!...Doamne , ce-as flocai-o !!!!

[Laura]

pe cine ai flocai? pe urata asta mica?

[Enola]

iooooiiii, ce doarme ...o doare la banana de toti ....

[Continut sponsorizat]